Este bine închegat ca o nuca și stăpân pe sine de cele mai multe ori. Uneori totuși o mai lasă și pe ea sa aleagă, dar nu fără o discuție zdravănă, cu argumente. Alteori este degustătorul de mărunțișuri.
Nu e deloc o meserie usoara, căci presupune sa intri în contact cu EA, atotputernica Zeița și sa ii pătrunzi atât de mult detaliile, sa i le întorci pe toate fețele, să le simți esenta de baza, sa te lași îmbătat de aroma lor.
Degustătorul de mărunțișuri, spre deosebire de cel de vin nu suporta comparația, el vrea sa obțină exclusivitate și sa fie unic, de aceea acele mărunțișuri vor fi trecute prin filtre, vor fi prelucrate și abia când vor avea o forma noua, vor fi oferite altcuiva spre degustare.
Eu mereu m-am ferit sa le primesc, pentru ca știam ca voi pierde „the big picture”, privirea de ansamblu, însă cu el nu te poți pune. Degustătorul de mărunțișuri are o putere de convingere căreia nu îi pot rezista. Degeaba îmi fac to do list, adică liste de sarcini, degeaba îmi desenez chenarul lui Stephen Covey cu împărțirea sarcinilor în urgente și importante, respectiv neimportante și fără urgență, degeaba merg la seminarii de managementul timpului.
Degustătorul de mărunțișuri joacă dur
Degustătorul de mărunțișuri pătrunde subtil, fără avertisment și ma derutează de la scopul final. Uneori mărunțișurile iau forma unei discuții inutile, din care nu am nimic de învățat, alteori a unui film la fel de sec ca un banc prost. Uneori par se substituie printre sarcinile de birou, sub forma verificării obsedante a căsuței de email, alteori se pierd în minute goale virtuale în fata unei rețele de socializare.
Degustătorul de mărunțișuri nu se mulțumește cu puțin, ca atare ma vizitează și ma sabotează ori de câte ori ma las condusa de impuls, ori de câte ori pierd agenda sau ii dau prilejul.
M-am gândit să-i răspund cu aceeași moneda, dar mai am nevoie de miliardele lui de idei pe care le extrage de la Zeița Informatiei, de forța cu care abordează iubirea, dar și viata, de capacitatea lui de regenerare, de tăria cu care se împotrivește ei, inimii. Asa ca îl las sa își facă uneori de cap, sa zburde și sa se întoarcă tot acasă, unde îi e cel mai bine.
Da….tot ce ține de real ai exemplificat în acest articol..frumos
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am o multime de degustatori de maruntisuri in jur. :))) Creierul meu e cel mai cel. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
As zice : creierul ….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da. Nu era greu oricum, scopul pentru mine a fost quizul,. Sa învăț sa fac tehnic
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare că ți-ai atins scopul 😊 felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc
ApreciazăApreciază
Un articol ce mi-a dat graav de gândit, pentru că m-am regăsit în mult prea multe situații. Felicitări! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc Dana!
ApreciazăApreciază
Oh, creierul meu e mare degustător de mărunțișuri! Azi am procrastinat toată ziua😂😂😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Organizarea face diferenta 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu aș inversa un pic ce-i urgent și ce nu-i urgent 🙂 Sportul și părinții parcă ar sta mai bine prioritizați deasupra articolelor 😀 În rest, foarte faină metaforă. Mi-a plăcut. Acum mă pun să ascult și Ted-Talk-ul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Mă cam regăsesc pe aici, asta e .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă ar vedea mama mea poza din articol, ar spune că să îți suni părinții este o urgență! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Care poza? 🙂 cea cu nucile? :))
ApreciazăApreciază
:)) managementul timpului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană