Redundanta din epoci diferite

Redundanta – ceasul vechi al bunicii ticăie neîntrerupt cu o tresărire ritmica, fără ezitări.

Pregătirea ceaiului este la fel – același ibric, același plic, aceeași întrebare – cu zahar sau cu miere.

Același mers ușor aplecat, același baston ponosit și acelasi traseu – la magazie, umplut castronel cu mâncare și apoi la pui, gâște, rate și purcel. Apoi urmează curățenia de dincolo, din interior și spălat, întins rufe, călcat. Ne asezam pe tăcute la masă și mancam încet, rar. Apoi aceiași pași obosiți care strâng masa, scutura fata de masa de firmituri și aranjează totul la virgula.

Ieșit în dreptul porții, privit la oameni, salutari respectuoase, privit la apus. Si o voce calda, care ii spune peste urmar: „Hai ca mâine mergem la sapă!”

Urmează același ritual al aranjarii patului, aceeași lenjerie uzată dar impecabil de curata, din bumbac 100% cu flori, multe flori. Nu e cu pupat de frunte, e cu verificat dacă ești învelit sau nu și cu „noapte bună”. Peste sat se așterne întunericul și același ceas, cu mișcări ritmice, supraveghează viata de noapte.

Redundanta – ceasul telefonului îl smulge cu brutalitate din pat, dar nu renunță ușor, fără lupta. Nici cearșaful nu pare sa tina cu el.

Aceiași pași leneși, ochi somnoroși, care cauta intuitiv în același dulap, în același sertar cafeaua. Licoarea aceea magica pentru trezire imediata.

Același dus rapid, mai mult rece decât cald, cu parfum de iasomie și același îmbrăcat pe fuga. Nici pestele nu clipește în apa pe cât de rapid e procesul, o ultima mâna trasa prin par și același sorbit rapid, cu înghițituri mari și lacome. Micul dejun așteaptă la coltul străzii. Este îmbrăcat în covrig sau în brânzoaice pufoase și calde. Aceiasi pași grăbiți învârtind anxios cheia la mașină, aceeasi înjurătură ca cel din stânga a parcat prost, aceiași viteza pentru primii trei kilometri din traseu.

Același zâmbet de complezenta, același șef binevoitor, care vine cu un nou dosar de sarcini. Același atom, care procesează miliarde de informatii și același ritual. Mâncat pe fuga un carbohidrat, condimentat cu cola deasupra și același atom băgat din nou în priza.

Ticaitul se aude din nou – repezit, își înghite secundele și minutele, ca să facă loc orelor. Pași grăbiți spre mașină, telefoane multiple și aceleași mâini în jurul atomului întrebând cu subînțeles: „Mai poți?”. Și același răspuns – acum nu e momentul de scuze și reinventat roata, poate mai târziu.”

Și mai târziu un laptop, un atom si un om lucrează, omul mai și visează si iar lucrează. Pare o casa primitoare, dar e doar aceeași canapea noua, moderna, cu aparatura pentru servit masa și pentru masaj. Tine loc pentru toate și mai găzduiește uneori câte o dama stilata, cu pantofi stiletto.

Redundanta – același preot rostește aceleași cuvinte magice specifice fiecărei ocazii în parte – dimineața e o naștere, la prânz o nunta, seara un botez și noaptea o înmormântare.

Redundanta – aceeași lupta pentru supraviețuire, aceleași relatii interesate sau interesante, aceleași stări, aceeași plecare cu mâinile goale.

• Vezi tu puiul meu? Toate’s vechi și noua toate! Nimeni nu schimba ale vieții roate! Pe ici pe acolo un mic retuș tehnologic, o haina noua de elastan, o mâncare mai puțin gustoasa, dar miscarea bărcii vieții rămâne la fel de maiestuoasa!