Mirela-Carmen de la Viata de Blogger – file de poveste

Initial m-am gândit sa public pe celalalt blog al meu interviul cu Mirela-Carmen Simon. Am discutat cu ea și am convenit sa fie aici, pentru ca răspunsurile au venit din inima și pentru ca am dezbatut mai mult aspecte din viata personala decât cele strict profesionale.

Eu personal o admir pentru energie, diplomație și fair play. Ma bucur ca am cunoscut-o prin intermediul Superblog, dar și personal. Stiu ca ma pot bizui pe sfaturile ei în materie de blogging, marketing online si dezvoltare personala.

Va invit sa aflați și voi lucruri noi, pe lângă cele descoperite in interviul pe care l-a acordat Leliei, un alt Superblogger drag mie.

Bună Carmen, mulțumesc foarte mult pentru interviu!

Pentru cei care nu te cunosc atât de bine, spune-mi câteva cuvinte despre tine.

Buna ziua, tie si cititorilor tai, Oana! Voi incerca sa raspund pe scurt… si voi incepe cu artileria grea…

Mirela-Carmen… Inginer, specialist in sudura. Pasionata de evaluari in constructii. Obsedata de masterate in sisteme clasice si nucleare de incalzire. Expert in intocmirea documentatiilor economice pentru achizitii publice. Project manager undercover.

Multi-Blogger empatic. Scriitor de romane nepublicate. Autor de carti non-fiction publicate cu succes. Marketer Digital multi-diplomat… daca vrei iti mai spun cateva.

Si… nu in ultimul rand… mandra mama a unei minuni de fata si ultra-iubita sotie a sufletului ei pereche.

Cum te au ajutat profesional și personal studiile tale in inginerie?

Hmmm… orice studiu te ajuta, indiferent ca ajungi sa practici sau nu. Din fericire eu mi-am practicat meseria aleasa si am facut-o cu drag.

Insa, citind intrebarea ta, mi-au venit in minte cuvintele spuse de unul din profesorii ce i-am avut in anul doi, la matematici speciale. Ne spunea si repeta ca sa ne intre bine in cap…

„La facultate nu veniti sa invatati ca papagalii ce va spunem noi. Aici veniti doar ca sa invatati unde puteti gasi o informatie atunci cand aveti nevoie de ea.”

Imi placea acel profesor asa ca i-am luat in serios cuvintele. Ca atare, „studiile” mele in inginerie m-au ajutat sa ma descurc in viata de minune! Indiferent de informatia de care aveam nevoie pentru a rezolva ceva, intotdeauna am descoperit usor o cale de a o afla.

Pe de criterii ai evalua sau cum ai evalua un inginer ca e bun în ceea ce face?

L-as evalua dupa un singur criteriu: pasiunea pe care o pune ca sa-si faca meseria.

Cat de complicat este sa faci o achiziție publica și care a fost cel mai dificil proiect al tău în acest sens ?

Complicat nu este daca respecti procedurile si legislatia in vigoare. Cel mai dificil proiect? Fiecare proiect are particularitatile sale. Dar… in „zona” de achizitie publica in care sunt eu implicata, nu exista prea multe variabile care sa iti faca surprize.

Asa ca, ma vad nevoita sa raspund ca, inafara de complexitatea „cantitativa” a unui proiect, nu am intalnit ceva dificil care sa ma aduca in stare de uimire. 🙂

Cum ai ajuns sa faci blogging și cum crezi ca te ajuta natura pregătirea tehnica in așezarea cuvintelor pe hârtie?

As putea spune intreaga istorie, cu lux de amanunte, intr-un stil absolut ingineresc dar… as alege astazi o alta cale de exprimare. Incerc o micuta caracterizare a mea: sunt un inginer pe care iubirea l-a transformat in scriitor. Cam asta ar fi sinteza modului in care eu m-am apucat de blogging.

Cu alte cuvinte… Stateam, bine merci in banca mea de inginer, pana intr-o zi in care… am fost lovita de sageata lui Cupidon. Cel care avea sa-mi devina ulterior sot, disperat fiind de cate emailuri trebuia sa citeasca zilnic de la mine, mi-a indreptat pasii spre scris si spre activitatile conexe publicarii si lansarii de carti.

De aici si pana la blogging, privit ca activitate absolut serioasa… a mai ramas doar un pas micut pe care a trebuit sa-l fac.

Care este articolul tău de suflet pe care l-ai scris și cui ii e adresat?

Este impropriu sa spun ca as avea un singur articol de suflet. In fiecare cuvant pe care-l scriu, las si o particica din sufletul meu.

Fiind destul de greu, daca nu aproape imposibil (cu accent de „aproape” deoarece eu nu cred ca existenta „imposibilului”) sa alegi din mii de articole scrise, unul singur… o sa indic ceva ce poate va surprinde pe cititorul meu de proza. O poezie.

Este scrisa in limba engleza si are titlul „Go Forth, Soul!” A facut ceva furori la vremea la care a fost scrisa. Desi, am la activ multe, ba chiar foarte multe traduceri de carti, nu am sa incerc o traducere a poeziei mentionate, deoarece… personal, nu as traduce niciodata o poezie.

Orice traducere i-ar schimba sensul si energia inițiale. Dar am sa traduc „nota” de autor pe care am lasat-o la finalul ei, care suna asa…

„Nota de la Autor: Ce este iubirea? Oare, poate fi gasirea raspunsului la aceasta intrebare, semnificatia vietilor noastre? Cuvintele cuprinse in poemul de mai sus sunt dedicate, atat jumatatii mele pe care, in sfarsit, am intalnit-o cat si celorlalte jumatati de suflet ce s-au reincarnat pe aceasta planeta Aici si Acum.

Unele s-au reunit deja, altele inca se mai cauta… Poezia nu intentioneaza sa-ti ofere vreun raspuns. Ci, mai degraba, iti vorbeste despre inceputul Calatoriei Sufletului Tau… Beresheet.”

Ce te motivează și ce te demotivează in viata?

De motivat, ma motiveaza orice. Sunt genul de om care nu prea se demotiveaza. De fapt, nici nu-mi amintesc sa fi fost vreodata demotivata. Dar, pentru cazul in care totusi s-a intamplat si nu-mi amintesc, am afirmat ca „nu prea” ma demotivez.

In schimb, ma indepartez. Daca intr-o zona simt ca exista dram de minciuna, fac stanga-n prejur si-mi gasesc alt drum. Nu stau la discutii, nu caut argumente sau motive. Plec.

O întrebare puțin mai personala, Luiza nu este genul de copil docil, din contra are o personalitate puternica.

Ce sfaturi sau cum crezi tu ca ar trebui sa își educe un părinte copilul, astfel încât sa fie pregătit pentru societatea de acum, pentru exigentele unui loc de munca, pt tot?

In materie de crescut copiii nu m-as hazarda sa dau sfaturi unui parinte. Sunt mult prea multe variabile si nici nu sunt vreo specialista in domeniu.

In schimb, pot sa spun din proprie experienta cum am procedat eu . Facand parte din clasicul caz al mamei singure, am crescut-o pe Luiza astfel incat, daca mi s-ar fi intamplat ceva si as fi disparut brusc din viata ei, sa fiu sigura ca s-ar fi descurcat singurica.

Nu va inchipuiti ca am pus copilul sa calce, spele, gateasca si alte chestii din astea „ciudate”. No way!

In schimb am avut grija sa-i cresc respectul de sine si increderea ca orice isi doreste cu adevarat, ii sta in putinta sa rezolve.

Si… am facut o treaba buna… zic eu! Evident ca, asemenea oricarei ciori, si eu ma bat cu pumnul in piept si strig in gura mare ca… puiul meu e cel mai frumos. 🙂

Ca sa faci atâtea clar trebuie sa ai timp. Cum îți organizezi timpul, poți da câteva exemple de tips and tricks?

Ei bine, ca sa vorbim strict in cifre… programul unei zile din saptamana arata cam asa: sarit din pat fix la 6. Rezolvat spalarea, pieptanarea, imbracarea si rujarea in exact 10 minute.

Cand ma asez la birou gasesc deja cafeaua si laptopul deschis. Asta datorita unei zane bune care a luat chipul sotului meu. Lucrez pentru website-urile mele sau pentru comunitatile pe care le administrez pana la ora 7:00 a.m cand o tulesc pe usa, spre serviciu. Acolo, se intampla… chestii… pana la 15:30 cand o zbughesc spre casa.

De la 16:00 pana la 22:00, ma tin cu dintii de planificarile facute in calendarul editorial. Dupa care trag jaluzelele, citesc o carte si… gata. De multe ori adorm fara sa-mi dau seama. Iar in timpul somnului ma plimb printre… vise extraordinar de „colorate”.

Tips and tricks… pot sa dau doar cuiva care functioneaza exact ca mine… pe pilot automat. Dar, cu siguranta, acea persoana deja stie toate smecheriile. 🙂

Acum, fara gluma… pe mine ma ajuta extraordinar de mult agenda. In ea notez tot ce tine de faimoasa lista „to do”.

Mai aman, mai invart intre ele task-urile dar, una peste alta, le duc pe toate la indeplinire. Mai devreme sau mai tarziu.
Si tot la modul serios… nu as fi putut reusi niciodata fara zana mea cea buna.

Cum e cu Superblog, ce ți-ai propus, ce a iesit și ce te motivează sa participi la el în continuare?

SuperBlog este o competitie draga inimii mele. Motive ar fi multe insa, principala cauza este faptul ca datorita ei am avut sansa sa cunosc multi bloggeri romani… seriosi si foarte talentati.

Pana acum am participat la doua editii si de fiecare data mi-am propus sa fiu finalista ca sa ajung la Gala gratis 🙂 .
Finalista am reusit sa fiu de fiecare data, ba mai mult, m-am clasat invariabil pe locul 6 si am luat la fiecare editie fix cate 3 premii. Dar… viata nu iti da ce crezi tu ca e bine ci… are propriile sisteme de actiune.

Ca atare… nici macar o data nu am ajuns la Gala. Evident ca nu este timpul pierdut asa ca nu-mi fac griji. Nu sunt inca sigura daca de acum inainte voi mai participa deoarece… imi place atat de mult SuperBlog incat am alte planuri in ceea ce priveste competitia.

Câteva planuri de viitor – poate despre blogging

Planuri de viitor ar fi foarte multe. Viitorul este… lung. 🙂

Ca plan imediat, lucrez intens la construirea primului meu curs „oficial”. Va fi un mix de domenii, ceva intre blogging si carti.

Ne auzim din nou in septembrie cand voi reveni cu detalii referitoare la acest subiect.

Un alt proiect maaare (nu! Nu este vreo greseala de tastare. Cei trei „a” au rostul lor „dramatic” 🙂 ) la care ma gandesc din ce in ce mai des dar… inca… nu am facut primul pas decisiv, este sa ma las de inginerie si sa aleg calea pasiunilor mele. Care… sunt numeroase asa ca sigur nu ma voi plictisi. 🙂

Despre Mirela-Carmen Simon

Scriitor, Content Marketing Strategist, Blogger, Reviewer de Carte, Inginer, Proiect Manager, Mama si Sotie.

Poti citi mai multe articole scrise de MC, pe oricare din site-urile ei. Lista completa a acestora o gasesti pe website-ul principal: ViataDeBlogger.ro