Limbajul nonverbal și plăcerea de a privi oamenii

E târziu și mâine iar mă trezesc devreme pentru a ajunge la job, așa că scriu doar o fărâmă de gând, scurt și doar intrigant. Am participat în seara aceasta la un meeting, știți voi genul ăla corporatist, unde toți zâmbim mai mult sau mai puțin forțat. Eu de obicei sunt foarte degajata și dacă nu îmi place ceva, nici nu mi dau ochii peste cap, dar nici nu joc teatru. Partea faina e ca am colegi drăguți și m am simțit tare bine, n-a fost nevoie să mă forțez în vreun fel, dar și mai fain a fost să remarc limbajul nonverbal. Ce nu spun cuvintele spun ochii, gesturile, postura, există și o carte pe tema aceasta pe care v-o recomand cu drag – Comunicarea nonverbala, gesturile și postura. Septimiu Chelcea este un profesionist în domeniul comunicării, iar cartea abundă în exemple concrete, inclusiv despre dictatura și limbajul nonverbal al lui Saddam Hussein.

Revenind la meetingul de care vă ziceam, a fost o plăcere să remarc relațiile între colegi doar privindu-le limbajul nonverbal. Zâmbetele și glumele și voia bună nu au mascat nicicum relațiile mai plăcute sau mai dificile dintre colegi, atât de evidente prin limbajul nonverbal.

Mi-am dat seama atunci că un psiholog bun nu este doar cel care se ia după ce ii spui, ci și după postura, gesturile, ticurile tale. Și că oricât de mult ai încerca să fentezi pe cineva că îl placi, nu o să îți iasă, dacă altcineva îți vede grimasa din jurul gurii, privirile stânjenite, mâinile strânse în jurul corpului, gata să facă o barieră. Și da e o plăcere să privești și să descoperi oamenii in esența lor, nu doar în aparență.

Voi ați stat vreodată și ați privit ca simpli spectatori pe un el și pe o ea și relația dintre ei? Am făcut-o și pe asta și mi am dat seama cât de plictisiți erau unul de celălalt, nefiind nevoie ca unul din ei să butoneze telefonul sau să aibă o activitate diferită. Stăteau pur și simplu la masă, ea vorbea cu un glas monoton, el se uita pe furiș la picioarele unei tipe foarte aranjate, ea își tuguia buzele părând să își dea importanta pe care el i o refuza, în timp ce el își manifesta ticul nervos de a-și freca mâinile de pantaloni la fiecare două minute. Pe ceas, vă jur!

Dacă și pe voi va pasionează limbajul nonverbal, va provoc sa priviți poza de mai sus și sa va notați înainte ce ar însemna pentru voi poziția mâinilor in cazul persoanelor respective.

Mâinile ascunse în buzunare sau oricum altundeva decât la vedere pot sugera interlocutorului că ai ceva de ascuns.

Mâinile apropiate cu degetele mari-unul sprijinit de celălalt-pot sugera încredere în sine sau chiar aroganţă.

Mâna dusă la faţă, sprijinind bărbia sau falca, este un semn de plictiseală sau de neascultare.

Mâinile încrucişate la piept sugerează o atitudine închisă, neîncrezătoare sau o persoană care se apără.

Mâinile sprijinite una pe alta, eventual jucându-se necontrolat, sugerează o stare de nervozitate.

Sper că nu ați trișat la joc, căci n am mai avut răbdarea sa îl scriu tip in format de concurs. Dar țineți cont și de context când interpretati limbajul nonverbal, căci iarna s-ar putea să tot fim cu mâinile prin buzunare 🙂 și nu ascundem, ci doar ne ascundem de frig 🙂

Vă mai ales alte două poze pentru amuzament și un gând bun: Fiți naturali, fiți voi înșivă, căci orice are urma și oricine o poate găsi, dacă vrea cu tot dinadinsul!