Blogging & Guest Post

GP Tu și marea….

Azi a poposit în colțișorul meu de suflet Alina de la Alegerile Sandei. Ea se descrie ca fiind la început în arta scrisului și consideră că a ales acest drum, al bloggingului, ca pe un „loc” unde sufletul se simte la el acasă, mai ales pentru că e un suvenir de suflet.

Eu i-am urmărit postările, v-o recomand cu drag pe aceasta și vă spun că, din tot ceea ce am citit pe blogul ei, este un om al esenței, al unui amalgam de emoții și trăiri intense, capabilă, uneori prin cuvinte foarte puține alteori prin mai multe, să scoată la iveală cele mai profunde trăiri omenești.

Astăzi a scris despre ceva ce ne leagă pe amândouă, iubirea pentru mare, dar lasă și misterul să plutească, veți vedea de ce:

„Te-am descoperit târziu, foarte târziu pentru o existență banală. Târziu pentru a te cunoaște pe deplin însă prea devreme pentru a putea fi împreună așa cum am vrea. Nu a fost dragoste la prima vedere, ci la prima simțire.

Te-am auzit de departe, ți-am simțit briza și aroma-ți inconfundabile și am știut că niciodată nu voi mai fi la fel. Ajunsă în fața ta m-am lăsat copleșită de imensitatea sufletului tău.

Relația noastră e una banală, comună pentru toți dar înțeleasă numai de noi. Doar sub privirea mea capeți sens și numai în fața ta mă simt cea mai vulnerabilă. Putem sta zile întregi față în față, fără putința de a ne plictisi, dezvăluindu-ne astfel viața din noi.

Eu îți spun cât de mult îmi place atingerea-ți invizibilă iar tu mă dezmierzi așa cum numai tu știi să o faci. Când nu suntem împreună, mă reîntorc la pozele cu noi pe care le păstrez ca pe un talisman oferit de zei.

Ce binecuvântare să te știu aproape, chiar și așa…!!! Le privesc cu nesaț și mă scufund în senzațiile memorabile pe care le-am depus în camera cea mai vizitată a Palatului memoriei mele.

Vorbesc în gând cu tine. E suficient să închid ochii și îți simt atingerea tandră pe față. În urechi îmi răsună ritmul respirației tale și dacă întind mâna îți simt freamătul.

După ce-mi iau astfel doza de tine, le reașez cu grijă în cufărul memoriei noastre. În astfel de momente îmi ești și muză și zbucium. Îți știu fiecare freamăt și mă hrănesc din amintirea lui în zilele când soarele e doar un cuvânt.

Te retrăiesc mai intens în astfel de zile și asta pentru că adâncimile mi se par mai provocatoare în lipsa ta. Misterul ce te însoțește și când nu te am în priviri mă intensifică în visare și îmi amplifică dorința proximității. Relația noastră e una banală, comună pentru toți dar înțeleasă numai de noi.

Doar sub privirea mea capeți sens și numai în fața ta mă simt cea mai vulnerabilă. De ce mă întorc mereu la tine? Pentru că mi-ai fost alături atunci când am râs, când am plâns ori când n-am mai știut care mi-e calea.

Numai sufletul tău știe să aline alte suflete desprinse de sensuri. Numai ritmul tău readuce la mal privirile rătăcite în nepăsare…”

1 gând despre „GP Tu și marea….”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s