Metafore

Viata ca un scurtmetraj

M-am trezit de dimineata lovita de trenul filozofiei existentiale si filozofam din putul gandirii ca stam atat de mult online, incat nu stiu cand mai avem timp de offline, de relatii substantiale si nu articulate de sarcini domestice, obligatii la job samd. Si am concluzionat: viata ca un scurtmetraj.

Cica IMDB trage linie intre filmele de scurtmetraj si cele de lungmetraj la 45 de minute. Mi se pare relevanta si pentru comparatia mea, viata ca un scurtmetraj, ca asa e si in offline versus online. Tot mai mult observ in newsfeed ca multi dintre noi avem secvente de 45 de minute offline, in care ne punem pe hold viata online si ma intrebam ce apucam sa facem in sectiunea aia.

E ca si cum am aplica tehnica Pomodoro de time management (acolo avem intervale si mai scurte, de 20 de minute), doar ca aici e alta miza. Deci ne jucam cu legumele si aruncatul lor in tigaie pentru mancare sau avem o sectiune de fitness cu aspiratorul/carpa de praf ori o citire in diagonala a unei carti sau un joc cu copilul sau poate o activitate comuna cu partenerul/partenera.

Gasim destule activitati pentru intervalul acesta, dar ideea e asa: cat si cand ne bucuram de secventa respectiva de viata, daca gandurile ne fug tot la viata online si asteptam sa treaca cele 45 de minute sa descoperim magie izvorand din butoanele rece ale tastaturii? E ca si cum am fi intr-o cursa in care rulam cu viteza de 200 de km pe ora, desi nu e nimeni in spatele sau in fata noastra, ci doar pe noi ne fugarim, sa nu cumva sa ne prinda gandurile, reflectiile interioare, nevoia decantarii experientelor offline si mai ales a implicarii offline 100%.

Paradoxal pandemia nu a apropiat oameni, ci doar a pus mai bine in lumina metafora viata ca un scurtmetraj pentru multi dintre noi. Ne dam voie doar in cele 8-6 ore pe noapte de somn sa fim noi autentici, cu adevaratele ganduri, lipsite de poleiala, sclipirea kitchoasa a Facebook-ului sau a altor retele.

In cursul zilei jonglam ca un clovn cu mingile sale intre a oferi scurtmetraje de iubire si intelegere a celor dragi in offline, cu mult prea multe secvente de auto-promovare prin poze, continut, cuvinte si stari in online. Unii o facem pentru ca avem business-uri online si ele supravietuiesc si cresc prin aceste tehnici, altii pentru ca le place adulatia celorlalti, altii pentru a umple secventele de goliciune din offline si cate si cate motive or mai fi…

Important insa, in economia unei calatorii cu sens, mi se pare sa constientizam ce facem, sa aflam daca viata ca un scurtmetraj este intr-adevar ceea ce ni se potriveste si ce ne dorim sau e doar un mecanism internalizat, un trend adoptat de la ceilalti. Eventual sa facem o analiza swot a ceea ce castigam si pierdem din aceasta goana dupa scurtmetraje. Iar daca alegeti sa ramaneti online, iata un articol fain cu cele mai bune scurtmetraje din 2015.

Poetul Vasile Ghinea spunea ca „viaţa este un film de scurtmetraj în care regretele sunt puncte cardinale”, asa ca zic sa fim mai atenti, sa nu rescriem harti vechi de milioane de ani si sa ne imbatam cu iluzii optice. Mai mult sau mai putin legat de esenta articolului, va las si melodia asta superba:

6 gânduri despre „Viata ca un scurtmetraj”

  1. Citesc ce-a scris Irina si ma gandesc ca poate de-aia tot jucam in si privim scurtmetrajele astea iar si iar, ca sa le intelegem odata. Reincarnarea are sens, privita asa. Unde mai pui ca reiese ca adevaratul film e intre scurtmetrajele astea… dar nu ma lua in seama prea mult, si eu filosofez online cand am timp sau, din contra, n-am ce face ❤
    M

    Apreciat de 1 persoană

    1. 🙂 frumos spus, intr adevar filmul iese abia la sfarsit cand pui cap la cap toate scurtmetrajele. Nu stiu daca nu e un pic prea tarziu, poate ca nu daca avem un film complet si care ne implineste sufleteste 🙂

      Apreciază

  2. Tare mi-a plăcut! Tare frumos! Da, viața este un scurtmetraj. Din păcate, nu ne dăm seama decât atunci când ne apropiem de SFÂRȘIT. Și marea tragedie e că, dacă ne întreabă cineva ce-am înțeles din acest scurtmetraj, nu știm ce să-i răspundem. Nu l-am înțeles. Suntem spectatorii unui scurtmetraj greu de înțeles…dacă nu chiar imposibil.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s