Fără categorie

Iubirea se odihneste la umbra unui copac

Un copac cu frunza-i lata ii privea admirativ,

Cum treceau amandoi prin fata lui si el vedea retrospectiv,

Doi tineri frumosi la suflet si la chip, ce isi citeau in ochi iubirea,

Si cu vorbe dulci ca mierea ei creionau nemurirea,

Pe portativul invizibil al vietii ei indrazneau,

Sa parieze ca zeci de ani mai tarziu tot impreuna ii prindeau,

Si intr-un final, dupa lupte grele, dezamagiri, furii si tristeti ei au castigat,

Un pariu ca iubirea nu se va fi terminat,

In realitate ea s-a inmultit cu fiecare greutate si obstacol depasit,

Intocmai cercurilor din radacina copacului imbatranit,

Azi el priveste printre riduri, bastoane si maini tremurande,

Firul subtire al vietii plapande,

Si pe cel gros al respectului, prieteniei si ce a mai ramas din iubire,

Si ii vine sa i adaposteasca ca in noaptea aceea din martie,

Cand s-au ascuns de ploaia nemiloasa,

In bolta sa cea verde si stufoasa,

Si acolo si-au oferit primul sarut, prima atingere,

Tot atunci frumusetea lunii suferea prima infrangere,

Nimeni nu isi mai amintea de albul ei, de maiestria,

Toate se invarteau in jurul lor si a ceea ce tineau ei strans: FERICIREA,

Si iata ca acum pe cararea amara a mortii,

Ei tin strans boceluta plina cu iubire si amintiri a sortii,

Si speranta drept mantie au pus-o pe umerii garboviti,

Iar ei alearga prin clipa de pe urma nestingheriti,

Veniti si voi sa ii priviti,

Si la urma unui copac etern sa va odihniti!

2 gânduri despre „Iubirea se odihneste la umbra unui copac”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s