Blogger

Avem timp să fim liberi! Guest post cu Gălăgie în cap

Mirela de la Galagie in cap este pariul meu pentru Superblog 2021, că va ajunge în top 10. Are un stil care m-a prins imediat și nu doar pentru umorul cu iz autoironic pe care îl recunoașteți de la prima lectură, ci și pentru substanță, tâlcul pe care îl ascund articolele sale. Am provocat-o într-un guest post să vorbească despre ea, despre cât ne mai permitem să fim liberi în gândire, în cultivarea pasiunilor, ținând cont că societatea tot încearcă să ne încadreze în șabloane. A ieșit un guest post cool, enjoy:

„Sunt o femeie de 40 de ani cu pasiuni care fierb în mine, gata să pocnească. M-a lovit creativitatea și explorarea talentelor ascunse fix acum, la vârsta asta, când ar trebui să-mi văd lungul nasului de femeie măritată, cu copil și casă de întreținut. Greu.

Ce să faci cu ele?! Ce să faci cu timpul care e același pentru toți?! Sunt norocoasă că pot să mă las să mă descopăr cu toate pasiunile și nevoile interioare. Și să le las să iasă pe diverse căi.

Recunosc, am un pic mai mult timp decât alții pentru asta. Nu mai mult decât aveam în adolescență sau în tinerețe (🙂). Numai că eu de-abia acum știu pe ce lume mă aflu. Ca atare, acum știu cât de cât care-i treaba cu mine pe-aici.

Treaba mea e să trăiesc! Cât mai plin, cât mai frumos!

Dacă nu aș avea susținerea lui Andrei care se asigură că nu punem pe masa vise și gărgăuni și că mai trebuie să și mâncăm, așa că muncește mult (norocul nostru, al amândurora e că munca lui e o pasiune pentru el), nu aș putea să umblu slobodă prin viață căutându-mă.

Unul dintre lucrurile pe care le știu clar despre mine e că sunt un om responsabil. Măcar atât. Și, dacă ar trebui să muncesc zi-lumină ca să putem trăi decent, să ne putem hrăni, aș face-o fără să clipesc. Dar tot mi-aș găsi timp să fiu liberă. Să mă hrănesc eu pe mine.

Avem timp. Obișnuiam să alerg bezmetică prin viață, nemulțumită că nu e timp pentru mine. Cu un haos interior greu de gestionat. Cu frustrări și neîmpliniri. Am timp. Avem.

Sunt zile în care aproape că nu am un răgaz să mă așez pe scaun. Dar #galagieincap își face treaba. Sute, mii de gânduri mă străbat și eu le apuc pe cele care mi se par importante. Atât îmi trebuie. 3 secunde. Să pot apuca gândul pe care vreau să-l rețin, ideea.

Deși fizic sunt într-o alergare continuă, cu responsabilități și lucruri lumești de îndeplinit, mintea mea lucrează pentru mine. Iar seara, după ce e liniște în casă, îmi asum 1 oră – 2 de nesomn și dezvolt. Stau eu cu pasiunile mele. Scriu, învăț…

Îmi place, mai nou, fotografia. Păi aparatul foto e atașat corpului meu aproape la fiecare ieșire din casă. Îmi place să cânt. Dacă am timp să fug 2 ore pe săptămână la prietena mea, la sală, să cânt în mod organizat, o fac. Dacă nu, băile de bloc pot avea o acustică minunată, credeți-mă.

Mă pasionează actoria. Doamne, păi numai pereții bucătăriei mele știu câte monologuri au auzit între un tocat de ceapă și un ostropel bine făcut…

Avem timp. Trebuie să știm pentru ce ne trebuie. Să căutăm înăuntru și să lăsăm să iasă.

Obișnuiam să am regrete că nu m-am ocupat mai devreme de pasiuni. Că nu le-am transformat în profesii. Că… De fapt, regretul e că nu m-am lăsat să fiu. Că habar n-am avut ce caut în viața mea. A trebuit să trec printr-o depresie care m-a dat cu capul de pereți ca să știu cine sunt și ce-i cu mine.

Așa că… Avem timp!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s