Fără categorie

10 experiențe care m-au ajutat să devin o persoană mai echilibrată – GP din CăsuțaOliviei

Ce-ar fi oare viața dacă nu ne-am schimba deloc de-a lungul ei? Cum ar fi parcursul nostru prin lume dacă gândurile, convingerile și aptitudinile noastre ar rămâne înghețate timp de zeci de ani? Sunt, desigur, niște întrebări cu răspuns imposibil, pentru că toate clipele vieții noastre, de la naștere până la moarte, sunt de fapt experiențe care ne îmbogățesc și care ne ajută să creștem.

Uneori schimbarea e imperceptibilă, alteori se simte ca un șoc – în funcție de circumstanțele prin care suntem nevoiți sau alegem să trecem. Dar schimbarea există, întotdeauna. Cum se zice de multe ori în IT – domeniul în care lucrez – singura constantă e schimbarea. Am încercat să fac o listă a experiențelor care pe mine m-au schimbat și care m-au ajutat să privesc viața cu alți ochi.

Nu le-am aranjat într-un top al importanței, pentru că mi-ar fi fost imposibil să fac asta, așa că am ales o ordine mai degrabă cronologică. Sunt curioasă în care dintre ele vă regăsiți și cum v-au îmbogățit pe voi experiențele similare.

1. Vacanțele din copilărie petrecute la țară

Pentru un copil născut și crescut la bloc, o vacanță la țară, alături de bunici, e o experiență care te urmărește toată viața. Am avut norocul să am bunici în putere, oameni simpli de la țară, pentru care nu existau decât rareori momente de odihnă.

Dimineața începea devreme, cu îngrijirea animalelor: dat apă la cal și vacă, hrănit găinile și celelalte animale. Nu rare erau cazurile în care dimineața se pleca cu căruța departe, pe dealuri, înainte de răsăritul soarelui, pentru a cosi iarbă sau pentru a uda legumele.

Orice ar fi fost de făcut, eu îmi doream să fiu acolo, prezentă, să particip la toate. Și asta m-a făcut să apreciez munca, să învăț să umplu timpul cu fel de fel de activități, să iubesc animalele și să tânjesc după aer liber, ori de câte ori mă aflu între 4 pereți.

2. Participarea la concursuri școlare și olimpiade

Ca să fac o paralelă cu celebra întrebare cu oul sau găina, nici eu nu știu ce-a existat mai întâi în viața mea: concursurile, care mi-au dezvoltat competitivitatea, sau spiritul competitiv înnăscut care m-a făcut să iubesc concursurile 🙂

Oricum ar fi, am extrem de multe amintiri din acest domeniu. Am participat încă din școala generala la concursuri și olimpiade, fără să mă limitez la o materie anume. Am bifat competiții de română, franceză, matematică, informatică, fizică, biologie … și chiar religie, fără să mă împingă cineva de la spate ci pentru că iubeam adrenalina pe care o simțeam în corp atunci când citeam subiectele, emoția așteptării rezultatelor și satisfacția de a-mi vedea numele în topuri.

Desigur, n-am fost mereu în top. Dar asta nu m-a demotivat niciodată, ci m-a învățat că viața e formată și din eșecuri. Iar rolul unui eșec e de a te ambiționa să fii mai bun și de a merge mai departe.

3. Taberele și excursiile fără părinți

Nu e ușor pentru un copil să plece departe de casă, neînsoțit de părinții lui, mai ales când vârsta e una încă fragedă. Dar, dacă o face, e o experiență care îl va îmbogăți cu amintiri și îl va învăța să se descurce pe cont propriu într-un colectiv cu totul nou.

Eu am fost plecată pentru prima data în clasa a 3a și acea tabără e printre cele mai vii și frumoase amintiri ale mele. Am experimentat atât tabere în care cunoșteam deja pe cineva, cât și unele în care m-am văzut nevoită să mă prezint tuturor și să-mi fac prieteni de la zero.

Din fiecare am învățat câte ceva, pentru că am fost expusă unor mentalități diferite, am fost scoasă din zona mea de comfort și am fost nevoită să iau decizii de una singură.

4. Facultatea prin ochi de căminist

Poate tocmai pentru că eram deja obișnuită cu taberele, faptul că am stat la cămin pe perioada facultății nu a venit deloc ca un șoc. Am privit situația ca pe o imensă oportunitate de a-mi face noi prieteni – în persoana colegelor de cameră și a celorlalți colegi care stăteau în cămin – și de a trage cu ochiul la cum ar putea arăta viitoarea mea viață de adult independent.

Experiențele trăite în cămin sunt atât de numeroase și de condensate încât mi-e greu să le enumăr pe toate. De la a împărți cu colegii mâncarea luată de la gară, în sacoșe rezistente de rafie, până la a folosi aceeași baie cu băieții de pe același modul, statul în cămin m-a învățat să las de la mine, să mă adaptez și să tolerez caractere și comportamente diferite.

5. Cărțile potrivite la momentul potrivit

Lectura a fost mereu prezentă în viața mea și le sunt recunoscătoare părinților că mi-au insuflat, prin puterea exemplului, dragostea față de cărți. Poate părea ciudat că menționez cititul drept o experiență importantă, dar mie cărțile mi-au fost alături în momente în care mă simțeam complet singură și m-au ajutat să depășesc momentul.

Mai mult, dacă ai norocul de a te întâlni cu cartea potrivită exact atunci când ai mai mare nevoie de ea, acest lucru echivalează cu o experiență de iluminare și de autocunoaștere care te poate schimba imediat. O astfel de experiență a fost pentru mine Privind soarele în față, de Irvin Yalom.

Îmi aduc aminte că treceam printr-o perioadă foarte zbuciumată din punct de vedere emoțional, presărată cu anxietate și teamă față de moarte. Am citit cartea asta de-a lungul unui drum de 4 ore cu trenul, singură în compartiment, doar eu și lacrimile mele. Și am simțit un declic care m-a ajutat să-mi regăsesc optimismul.

6. Realizarea unor lucruri handmade

Poate nu e o experiență pe care te-ai aștepta să o găsești într-un astfel de top, dar pe mine una m-a ajutat foarte mult. Cu vreo 10 ani în urmă, pasionată fiind de cercei din argilă polimerică, mi-am încropit un stoc de materiale și m-am apucat să îmi fac singură bijuterii colorate.

Să lucrezi ceva cu mâinile tale, indiferent de scop, e o experiență creatoare care te relaxează și te schimbă în egală măsură. Eu iubeam să modelez pasta colorată, să mixez culori, să descopăr texturi noi și să văd cum ideile prind viață și formă … estetică.

Orice activitate creatoare – pictură, bijuterii, chiar și mâncare – e o experiență din care înveți să apreciezi munca altor oameni și timpul investit de ei în a produce diverse lucruri.

7. Vizita unui lagăr de concentrare nazist

E o experiență de nișă pe care o recomand oricui are ocazia să viziteze un astfel de loc. Eu am ajuns, oarecum întâmplător, într-un tur ghidat al fostului lagăr de concentrare Terezin, lângă Praga.

E important ca într-o astfel de vizită să fii însoțit de cineva care îți poate povesti istoria și evenimentele dramatice petrecute acolo, pentru că astfel vei înțelege însemnătatea locurilor pe care le vezi și încărcătura lor emoțională.Ce te poate învăța o astfel de experiență?

Ei bine, îți poate deschide ochii și da noi perspective. Îți poate arăta că lucrurile care te supără în prezent și pe care le consideri mici drame nu sunt decât mofturile unei vieți prea tihnite, în comparație cu adevăratele tragedii care au avut loc în lumea asta.

Te poate învăța să fii mai torelant și să-i ajuți pe alții. Eu am plecat de acolo cu apăsarea gândului că s-a făcut atâta nedreptate în trecut încât fiecare om, inclusiv eu, e dator să contribuie cu ceva pentru a echilibra balanța.

8. Promovarea într-o poziție de leading

E o experiență incredibilă de dezvoltare personală, pentru că te ajută să te maturizezi din punct de vedere profesional. Momentul în care ajungi să fii responsabil nu doar pentru ce faci tu la job ci și pentru ce fac alții – echipa ta – e unul în care îți dai seama că trebuie să te schimbi.

Trebuie să abordezi alte perspective, să joci multiple roluri, să comunici mai mult și să clădești relații cu oamenii din jurul tău. E un drum pavat în egală măsură cu succesuri și eșecuri, pentru că locul tău s-a schimbat și nimic nu mai e la fel de ușor sau familar ca înainte. Dar e o continuă experiență de învățare.

9. Scrisul pe un blog sau într-un jurnal

Eu una am scris de când mă știu. De mică îmi plăceau agendele mici și mari, în care îmi notam mereu liste, planuri mărețe sau pur și simplu idei și gânduri de peste zi. La început de liceu am avut un jurnal din care mai recitesc uneori pagini, zâmbesc și mă minunez de cât de infantile îmi erau gândurile și de cât de diferit văd astăzi viața.

Am cochetat cu scrisul de multe ori după aceea, dar de-abia în timpul concediului de creștere a copilului mi-am făcut curajul de a-mi crea un blog … și de a scrie acolo lucruri pe care mi le-am dorit a fi, în primul rând, utile altora.În timp, temele s-au diversificat.

Uneori scriu despre lucruri care contează foarte mult pentru mine – cum ar fi sustenabilitatea și reducerea impactului negativ pe care îl avem asupra naturii înconjurătoare – alteori despre cărți sau călătorii, alteori despre gânduri și senzații de monent. Oricare ar fi subiectul, experiența de a scrie e una care mă ajută să îmi structurez gândurile și să îmi fac un fel de ordine interioară. E o introspecție și un exercițiu de autocunoaștere, care mă face mereu să mă redescopăr.

10. Nașterea unui copil

Când am spus DA și m-am văzut femeie căsătorită, nu am simțit că asta m-a schimbat fundamental. Viața mea continua să fie la fel. În schimb, nașterea fetiței a fost, probabil, cea mai intensă și plină de sens experiență din viața mea.

Primul ei țipăt mi-a dat un sentiment instant că nimic nu va mai fi la fel, că tot ceea ce voi face din acel punct înainte o va avea pe ea drept motivație. Nu credeam că am vreun instinct matern până când am ținut-o în brațe și m-a copleșit emoția.

Fetița mea m-a învățat, în cel 7 ani ai ei, mai mult poate decât toate celelalte experiențe cumulate. M-a făcut să descopăr abilități pe care nu știam că le am, m-a ajutat să îmi depășesc limitele, să îmi exersez răbdarea și să privesc lumea și prin alți ochi.

Și, nu în ultimul rând, mi-a arătat ce înseamnă dragostea în cea mai pură formă a ei. Acestea au fost experiențele mele notabile, adunate în 34 de ani de viață.

Îi mulțumesc Oanei pentru că m-a provocat la o astfel de introspecție și m-aș bucura să aflu că măcar una dintre aceste 10 idei menționate de mine a devenit o mică sămânță în viața altcuiva. 🙂

Iar eu îi mulțumesc din suflet Mădălinei, cu al său blog CăsuțaOliviei, pentru că îmi transmite de fiecare dată energie pozitivă, echilibru și dorința de autodepășire.

4 gânduri despre „10 experiențe care m-au ajutat să devin o persoană mai echilibrată – GP din CăsuțaOliviei”

    1. A fost ca o intoarcere in timp pentru mine. M-am regasit in el, incepand cu vacantele la tara, emotiile de la olimpiade, nebuniile din camin unde mi-am facut prieteni pe viata, pasiunea pentru desen si scurta experienta de quilling…si tot asa. Foarte, foarte frumos, Madalina ❤

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s