Diverse

Un Paște atipic în spital cu micul Covid

O săptămână de când sunt în spital cu Covid și îmi fac Paștele pe la Victor Babeș. Am noroc cu trei doamne cu vârste de la 63 la 69+ foarte haioase, care își împărtășesc dureri, bucurii, viața în esența ei. Total atipic acest Paște, dar am redescoperit bunătatea necondiționată a personalului medical, grija egală și nediscriminatorie pentru pacienți, puterea de a face compromisuri și de a tolera oamenii indiferent de vârstă, căci da apar diverse fricțiuni, chiar dacă domestice „e prea frig, ați lăsat prea mult geamul deschis” șamd.

Important este că, cu toată teama de spital, să vă luați inima în dinți și să veniți dacă vă simțiți rău. După o săptămână de frisoane groaznice, febră și tuse, în care tratamentul cu Azitromicina/Azitrox si vitamine nu a dat roade, a fost cea mai bună decizie să chem ambulanța și să mă las tratată la spital.

Nu pot spune că este un sentiment plăcut să stai departe de cei dragi, dar încă o dată adaptabilitatea umană, nu în speță a mea fac diferența la nivel moral. Am avut timp să ascult povești de viață incredibile desprinse parcă din telenovele și am regăsit în toate nevoia de iubire și de a dărui – una dintre doamne își ajută soțul de peste 19 ani zilnic ducându-l la dializa, nevoia de a menține firele prieteniei indiferent de context și de a avea un scop – o doamnă căsătorită la 16 ani, al cărei soț a decedat acum 20 ani, își canalizează optimismul și buna dispoziție în prietenia cu nora, cei doi băieți și prietenii create pe patul de suferință, în spital. În plus mor după cochetăria dumneaei, mesele din păr, rujul cochet și tonusul, pofta de viață. Să mai spun de valentele iubirii tip prietenie dintre doamna respectivă cu bărbați la 70 sau mai tinerei, care mă fac să zâmbesc și să mai cred că nu sunt doar clișee acele filmulețe pe Facebook? Delicios!

O a treia cu mai multe căsnicii eșuate își ia energia din reușitele frumoasei familii a fetei și din haiosenia unui pisoi adorabil.

Am realizat că toți avem o traiectorie mai grea sau mai ușoară in viață, dar dacă suntem cu sufletul deschis putem trece mai ușor peste încercări, dificultăți, putem să ne conectam cu oameni pe care nu i-am văzut niciodată și să ne formăm prietenii pe viață.

În plus, cum zicea una dintre ele contează să ai pentru cine, pentru ce să lupți în viață, un scop iar la dumneaei au fost copiii, care i-au fost permanent alături și și-au dedicat timpul, sufletul pentru a o ajuta.

Adaptabilitatea vine de fapt din modul cum te raportezi la context, la tot ce ți se întâmplă și cred că, prin prisma poveștilor acestor doamne, dar și a experienței personale, am ajuns să fiu mai puțin impacientata cu privire la viitor.

Mai puține planuri și mai multă bucurie de moment – mă gândeam cât am fost de norocoasă să privesc pomii infloriti, să am trei mese calde zilnic, să fie curat în spital, să primesc zilnic încurajări de la prieteni, melodii frumoase, sa descopăr colegi pe care nu îi stiam bine gata să vină la spital să mi aducă provizii, sa le mulțumesc celor două persoane care m-au susținut permanent fizic și moral în toată această perioadă, să primesc zilnic doze de bucurie pură de la cea mică.

Nu e neapărat bună o astfel de perioadă în care te simți mai singur, ești neajutorat și cel mai mult la mâna altora, îți dai seama că rămâi doar tu și Dumnezeu în puterea nopții, dar este un boost mental pentru a îmbrățișa schimbarea, pentru a lua viața ca atare cu bune, cu rele și pentru a-ți îmbrăca speranța în culoarea optimismului.

Sunt o pesimistă prin definiție, acum mă simt mai balanced – simt că oricât de mult ne-am răni, oricât de mult rău, oricâte atrocități ar exista în lume, întotdeauna vor apărea și suflete încărcate cu emoții pozitive, care îți vor reabilita percepția asupra vieții – a multitudinii de nuanțe, experiențe și valențe pe care VIAȚA o are în desaga. Și cele mai importante sunt amintirile pe care fiecare dintre noi și le creează, pe care vrea să le ia la finalul călătoriei din tot acest amalgam de durere, deznădejde și pe alocuri bucurie pură.

Este un Paște atipic, dar mă ajută să prețuiesc mai mult pe cel normal când stăteam pe prispa casei, se auzeau melodiile lăutărești vechi preferate, de tata, el își pregătea tacticos păhărelul cu țuică în timp ce mama punea ouăle roșii, ceapa verde de grădină, drobul pe masă. Eu mai completam cu șervețele, tacâmuri întregul aranjament și undeva pe fundal piruetele Mariei făceau deliciul tuturor.

Să aveți un Paște luminat, cu apreciere și recunoștință pentru tot ce există!

23 de gânduri despre „Un Paște atipic în spital cu micul Covid”

  1. Oana, draga mea! Boala poate sa ne doboare sau sa ne arate câte, de fapt, exista în jurul nostru. Câți oameni, câte momente-prilej de bucurii, câte minunății lăsate de Dumnezeu. Toate-s încercări menite sa ne întărească și sa ne sporească bucuria de a trai. Mai plin, mai cu speranță, mai cu iubire. Te îmbrățișez cu mare drag! Sănătate multa! ❤️😍🌈

    Apreciat de 1 persoană

  2. Fiecare avem în viață un Paște altfel decât cel dorit, indiferent dacă e o boală sau alt necaz. Îmi pare rău că ai făcut boala, sper să treci ușor, cât se poate, peste neplăcerile fizice. Important este că ai aruncat aproape tot pesimismul și ai lăsat loc optimismului.
    Sănătate multă, curaj și să scapi cât mai repede de acolo!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Din păcate sau din fericire, astfel de momente îți schimba la 180 grade abordarea, percepția, trăirile momentelor din viata. Ce părea etern și de neclintit, acum parca luam în calcul mai multe scenarii(ideea de parinte veșnic, de a trezi dimineața în propriu pat sănătos și recunoscător ca ești?). Cumva se creează un echilibru mental foarte puternic sau asa ar trebui. Secunda care înainte a fost distrugatoare în trecut prin luarea unei decizii (știi..), acum aceeași secunda ți a fost cel mai bun prieten, nu ca te a ajutat în a ți reveni cu sănătatea. Mai important de atât ți a permis și ți a impus mai mult sa așezi aceleași lucruri, percepții, persoane sub o alta ordine ierarhica și cu vibe doar bun. Ceea ce înainte acest vibe bun poate venea doar dacă erau îndeplinite simultan 100 criterii. Sa te bucuri de moment și de fiecare zi, a nu face o competiție cu tine cu nimeni, fiecare e cu o cursa a lui, cu un traseu al lui contează mult.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da Gabi intr-adevar ma regăsesc in acest simultan 100 de criterii, după experienta asta prioritizez si mai contează poate 3-4 din toata aceasta lista „super importanta de bifat”

      Apreciază

  4. Multa sănătate, Oana, esti puternică și sunt sigură că vei trece de încercarea asta învățând ceva din ea (asa cum deja se vede din text) și cu un boost de energie în ceea ce privește viitorul. Cred ca ai avut noroc sa nimerești în cameră cu niște doamne mai în vârstă, optimiste, care să te tragă și pe tine după ele și sa te inspire. Am trecut și eu printr-o experiență similară, acum câțiva ani stăteam în salonul preoperator, așteptând sa îmi vina rândul pt o operație la san și temându-ma sa nu se lase cu un diagnostic malign, tremuram efectiv de frica, și a venit o doamna de vreo 60-70, la fel așteptându-si și ea rândul nu la o operație banala ca a mea ci la a doua masectomie din viata ei, și în loc sa stea cu frica ei si-a folosit tot timpul sa ma încurajeze pe mine și să îmi povestească cum cei mai frumoși ani ai ei au urmat după prima masectomie… unii oameni au puterea asta de a-i ridica pe alții și e un mare noroc sa dam peste ei.

    Apreciat de 1 persoană

  5. In copilarie mi-am petrecut multe sarbatori in spital. Era vremea comunismului si o asistenta imi aducea nuci si mere, plangeam des dupa mama, mai tarziu m-au rasoperat si am implinit .15, 17 si 20 de ani in spital. Toate astea m-au intarit si mi-au adus aminte ca eu pot mai mult si trebuie sa ma bucur de tot ce ma inconjoara.
    Stiu ce simti, dar iti spun ca esti un om puternic si frumos, unul demn si curajos care nu doar ca va trece peste boala asta, ci dupa externare isi va face sarbatorile mult mai frumoase.
    Te imbratisez.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s