Mi-e dor… De ziua dorului

Mi-e dor să încapi într o ascuțitoare

Mi-e dor să te invarti in ea ca un creion

Mi-e dor sa iti ascuti sufletul si apoi sa il treci prin miere

Mi-e dor să il lipesti de al meu foileton

Ti-e dor sa te deschizi ca o mandra floare

Asteptand albinele sa te polenizeze

Ti-e dor sa te imbeti cu arome noi si colorate

Ti-e dor sa iti topești Uranusul din inima

Încălzindu-te cu focul, cu căldura altui trup

Ti-e dor sa zbori din al nostru stup

Mi-e dor de dorul nostru de a ne fi regasit

Mi-e dor de cântecul si banca cu juraminte eterne

Mi-e dor de un fior ce l-am vazut in zbor

Asemeni unui vultur imi arata puterea clipelor perene

Mi-e dor să ne cuprindem într-un mic rebus

In care sa ne descoperim din integrame

Si sa ne umplem spatiile goale

Cu muzicalitate, iubire si al timpului repaus

Mi-e dor și dorul se scufunda in mare

Si la fund nu il mai gasesc, dar Soarele îmi este

Asemeni primăverii, un vestitor de gânduri bune

Si de n-o fi azi, poate nici maine

Cu siguranță dorul isi va fi gasit o soata

Cu un nume sfant Speranța

Imi promite ca totul va bine

Sa astept un pic o zi, de poimaine

Si așteptarea n-are dor, ci doar un licar scurt pentru viitor

Si eu cu gandul meu si suflet ascuțit ma lansez in zbor ametitor

Cand pendulul se va fi oprit si totul se va fi zadarnicit

Eu voi fi trăit pe cat de mult iubit

Si dorul prieten de nadeje imi va fi fost

Ca sa inteleg mai bine al lumii rost

Si in ascutitoarea mea creioane colorate se voi fi invartit

O mie de emotii inimii mele vor fi daruit

Lipite strans de ea, doar hartiei se vor fi dezgolit

Ca eu cu al meu penel pentru posteritate sa le fi inscris

Si dorul cuviincios le va imbraca cu al sau veșmânt

Pregătindu-le de un nou deznodământ