Fără categorie

Cum simți mai bine vibe-ul unui oraș?

Sunt oameni pasionați de calatorii sau oameni al caror job este sa te introduca in lumea fascinanta a călătoriilor prin prisma propriilor aventuri dar si a experientei, cunoștințelor acumulate asa cum este și Razvan Pascu.

Si dacă te intreb care e scopul tău pentru a călători cu siguranță voi regăsi in topul motivelor si unul exhaustiv cum este cel de „cunoaștere” – incluzând aici oameni, locuri, obiceiuri, cultura, locatii noi samd. Scopul final? Propria dezvoltare personala, ca sa rămân tot in aria generica ca și ideea de cunoaștere.

Poti calatori si in timp ce citești o carte si in timp ce urmărești un documentar si in timp ce te uiti la un film, călătorești cu ochii mintii, dar impactul nu este la fel de puternic, autentic cum e cand te afli fix in locatia visata.

Ca sa nu mai zic ca propria percepție poate fi diferita, uite de pilda Parisul, considerat orașul iubirii, m-a lasat complet rece pe mine, chiar dacă m-am plimbat cu partenerul fix seara, pe renumitul Champ Elisee, am admirat si Turnul Eiffel, ba chiar am cinat la un bistro drăguț.

L-am găsit destul de anost pe timp de zi cu excepția Grădinilor de la Versailles si foarte aglomerat, la fel ca și Bucureștiul. Dar ca sa ajung la ideea articolului, cum simti cel mai bine vibe-ul unui oraș, cred ca il simti perfect stand pe o bancă si admirand trecătorii. M-a distrat teribil ca persoana care mi-a zis asta este as pe statistica si mi-a venit in minte fix ce a confirmat verbal ulterior: poti identifica „patternuri” 🙂

Am reflectat și cred ca nu e deloc o idee rea – cum ar fi sa stau la Victoriei pe o banca sau chiar la metrou si sa ma uit la toti trecătorii, sa ciulesc urechile la discutiile lor, sa vad cum sunt îmbrăcați, ce masini conduc, ce citesc samd.

Cred ca vibe-ul Bucurestiului – de agitație, oameni morocanosi indeosebi dimineața si mai mult atenți să dea vina decât sa se poarte civilizat in trafic si sa ajungă la un compromis, l-as simti si fără sa analizez detaliile. Apoi contrastele – oameni ai strazii versus oameni cu ceasuri si gadgeturi de ultima generație, copii care se bucura si la o paine versus copii care fac figuri ca nu au jucaria scumpa pe care o are colegul samd.

Poti simți vibe-ul unui oraș inclusiv din vocile oamenilor. Mi amintesc că în Elveția la Zurich, călătorind cu transportul în comun, foarte rar auzeam vreun sunet pe durata călătoriei. La noi dimineața este un haos în autobuze „nu te împinge, faceți loc ca n am pe unde sa trec samd.”

Poti simți vibe-ul unui oraș inclusiv din modul cum se saluta când se întâlnesc. La noi s a marșat mereu pe ideea ospitalității si a faptului ca romanii sunt prietenosi. Ei bine, cand ma asez pe banca de la metrou realizez ca prietenia este deseori o mască, care funcționează cat este un interes la mijloc. Si poți vedea indeosebi in limbajul nonverbal, foarte rar am văzut de exemplu doi oameni care sa zâmbească cu tot sufletul, ca niste copii când se întâlnesc sau după ce si au luat la revedere, ca nu au făcut grimase.

Poate o să zici că nu merita investiția de timp și de bani să simți vibe-ul unui oraș de pe marginea unei bănci, dar dacă ai vizita cinci orașe, ai avea o unică șansă să alegi cel mai potrivit cu tine, cu stilul tău de viață, ce ai alege? Cum ai alege? Pai pe baza oamenilor, pentru că ei sunt singurul „asset” care nu va fi niciodată demodat. Proverbul „omul sfințește locul” isi dovedește veridicitatea mai mult decât oricand.

3 gânduri despre „Cum simți mai bine vibe-ul unui oraș?”

  1. Si poti simti cu adevarat vibe-ul unui oras si daca ai borocul de a cunoaste pe cineva de-al locului si de a te lasa ghidat, de a experimenta si tu o mica parte din viata lui.
    Ca tot ziceai de Paris, am ajuns si eu pe acolo prin facultate, am simtit un pic vibe-ul de care vorbesc cartile si filmele, am urcat in turn, m-am plimbat pe marginea apei, etc, etc. Apoi am mers la un prieten care învăța la Ecole Politechnique..in suburbie. Am luat autobuzul spre zona aia, eu cu o prietena. Eram singurele albe din autobuz. Am mers vreo ora, peisajul s-a schimbat complet, locurile au inceput sa devina murdare. La Ecole Politechnique, am prins o petrecere „tematica”, gay. Stii cum a disparut tot vibe-ul romantic al Parisului, in doar 24 de ore? :))

    Apreciat de 1 persoană

    1. 🙂 N am o problema cu cei de alta orientare sexuala cât timp nu fac ostentativ lucruri sau manifesta agresivitate etc. Da asta cu cineva de al locului e super mai ales la capitolul recomandari restaurante bune, locuri mai deosebite pe care nu le vizitează toata lumea etc

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s