Cărți

„Fecioarele”, de la autorul Pacientei tăcute, se citește pe nerăsuflate

Alex Michaelides a avut un succes răsunător cu „Pacienta tăcută”, un thriller psihologic publicat în 44 de țări, care aduce în lumina reflectoarelor o pictorița ce își ucide soțul cu cruzime și un terapeut obsedat să descopere motivația actului.

Acum a venit rândul „Fecioarelor” să se ridice la nivelul celui dintâi succes. Povestea o are în prim plan pe Mariana, psihoterapeuta specializată în terapia de grup, văduvă, care își părăsește orașul, își lasă pacienții pentru a-i fi aproape nepoatei sale orfane Zoe, a cărei prietenă a fost ucisă.

La Colegiul din Cambridge lucrurile se precipita și cu trecerea timpului apare câte o nouă victimă, iar Mariana, bazându-se pe miile de ore de practică în psihoterapie, își asumă un rol de detectiv, încercând să descopere criminalul. Indiciile că ar fi unul singur provin din faptul că ucigașul anunță viitoarea victimă printr-o ilustrată, de regulă extrasă dintr-o tragedie greacă și are același mod de operare.

Având în vedere comportamentul de mentor și oarecum manipulator al profesorului Edward Fosca în relația cu victimele, precum și discuția la cină între el și Mariana din care ea remarcă apetitul acestuia pentru tragedia greacă, legenda Persefonei, precum și genul de ilustrate similare cu cele oferite de ucigaș victimelor, bănuielile se îndreaptă clar către acesta.

Pentru a întreține suspansul, în ecuația posibililor criminali mai intra si Henry, un pacient cu probleme psihice ce o urmărește pe Mariana, Fred, un tânăr pe care psihoterapeuta îl cunoaște în călătoria cu trenul, Morris portarul colegiului pe care ea îl surprinde întreținand relații sexuale cu una dintre studente și chiar suspiciunea că între ele s-au agresat, pe fondul dorintei de a fi „preferata profesorului Fosca”.

Pornind de la principiul „tot ceea ce este mai evident este mai departe de adevăr”, finalul este total neașteptat.

Nu îl voi dezvălui pentru că asta ar însemna să dezvălui esența cărții, dar vă voi lăsa alte câteva motive pentru care mie mi-a plăcut și am citit-o pe nerăsuflate:

  • Echilibrul între partea narativă și cea psihologică, așa încât te conectează la emoțiile personajului principal
  • Nota culturală dată de informațiile din mitologia elenă, a legendelor precum și descrieri concise, dar sugestive despre frumusețea Londrei
  • Utilizarea anumitor informații din spectrul psihoterapiei care ajută la conștientizare, de exemplu că o copilărie în care abuzul este la ordinea zilei va crea mai târziu monștri
  • Evidențierea vulnerabilității anumitor categorii, cum sunt tinerele de 15-16 ani care ajung să se încreadă mai mult în grupurile de care aparțin, să fie ușor influențate de profesori carismatici

De la mine cartea primește 4 steluțe din cinci, mi-a plăcut, am citit-o pe nerăsuflate și una dintre lecțiile pe care le știam, dar mi le-am reamintit este că întotdeauna e bine să ai dovezi înainte să acuzi pe cineva, a doua că apele cele mai liniștite sunt cele mai adânci.

☀️☀️☀️☀️

Lectură plăcută!

3 gânduri despre „„Fecioarele”, de la autorul Pacientei tăcute, se citește pe nerăsuflate”

  1. Eu acum citesc Pacienta tăcută 😀 😀 😀 Mi se pare interesantă, dar thriller-ul care pe mine m-a cucerit iremediabil este Înainte să adorm de S.J. Watson – îți recomand cu drag 😀

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s