Relații

Când devine iubirea un viciu?

Iubire – cel mai frumos, elogiat și utilizat cuvânt când descriem ceea ce ne deosebește pe noi oamenii de ființele necuvântătoare, când simțim că am urcat în Rai, când totul în jurul nostru e mai senin, mai frumos. Cele mai mari genii alte literaturii s-au întrecut să redea farmecul, tăria și deopotrivă intensitatea, durerea iubirii.

Căci da iubirea și doare, nu este doar un puzzle pe care îl construim cu îndemânare, efort și răbdare. Când doare iubirea?

Doare când nu e împărtășită, doar când nu e validată de cei dragi așa cum a fost pentru Romeo și Julieta, doare când se reclădește din alte cupluri, pe nefericirea partenerilor părăsiți și doare când devine viciu.

Da iubirea poate fi și viciu și ca orice viciu, are nevoie să fie alimentată. Cel mai frecvent combustibilul principal pentru viciu îl reprezintă efectul de halo.

Efectul de halo sau efectul de notorietate/efectul de contaminare, ca formă de manipulare, presupune percepţia şi interpretarea falsă, în bine sau în rău, a unor informaţii, având ca reper “prima impresie”. Într-o formulare mai simplă, “vedem ce vrem să vedem”, “auzim ce vrem să auzim”, sub influenţa primei percepţii.

Poza de aici

Acest efect de halo este întâlnit cel mai des în prima etapă a iubirii, mai exact cea a îndrăgostirii. Știți și voi etapa aceea sublimă când, în baza unor caracteristici pozitive ale celuilalt, pe care le consideram ideale, îl vedem perfect într-o lume imperfecta, atribuindu-i chiar și calități pe care nu le are sau îmbrăcându-i defectele în forme minione pentru a i le reduce la maxim.

Acest efect de halo poate ține chiar și atunci când vaporii dragostei s-au evaporat, mai exact până când suntem trădați de parteneri într-un mod suficient de brutal încât să coborâm din infinitul ceresc în bula realității.

Susan Forward, binecunoscuta terapeuta si autoarea best-sellerului Parintii toxici, numeste iubirea de tip viciu ca fiind obsesie și pe baza experientei, a sutelor de mii de ore de terapie de cuplu, redă o imagine fidelă a acesteia.

Este o iubire care se isca ca un foc, arde mai rapid toate etapele pe care le presupune relația si unul dintre parteneri ramane inca ancorat in ea, chiar si atunci cand aceasta dispare sau are un sentiment de inadecvare in cadrul acesteia:

Susan Forward Men who hate women and women who love them

De obicei acel partener are imprintata în ADN o dorință atat de puternică de a fi iubit, încât ajunge să trăiască pentru celălalt, să accepte orice fel de comportament din partea acestuia:

  • In fața unor fapte evidente, care dovedesc o altă față a partenerului si nu una pozitivă, fie minimalizează faptele, găsind circumstanțe atenuante, fie „selectează” doar aspectele pozitive din orice întâmplare.
  • In fața unui partener manipulator, care pretinde bani de exemplu, se transformă în Salvator și îi dedică acestuia tot de la suflet la bani, totul pentru „a-l salva”.
  • Trăiește deseori sentimente de vină că nu a făcut suficient de mult pentru partener, deși uită de sine.

O astfel de relație evoluează rapid de la sacrificiu de sine, către forma extremă, la iubire obsesiva. Pentru cei care ati văzut filmul Fata din tren, comportamentul tipei care îl suna în mod repetat pe fostul ei soț pentru „a-i auzi vocea”, care lua trenul în fiecare dimineață doar pentru a fi „aproape” de acesta, deși avea deja o altă familie, reprezintă o bună dovadă a modului de manifestare a iubirii obsesive. În cele mai grave cazuri, partenerul obsedat ajunge să distrugă casa sau alte obiecte ale fostei/fostului sau chiar să își facă rău.

Iubirea este prin urmare asemănătoare unei flori deosebit de frumoase, așa cum este și trompeta îngerilor, dar poate deveni extrem de otrăvitoare. Trompeta îngerilor, consumată de triburile amazoniene de exemplu, conține halucinogene puternice concentrate în special la nivelul semințelor. Utilizată în exces, declanșează halucinații puternice, comă, delir și chiar moarte.

Iubirea are același efect halucinogen într-o primă etapă, efect care se estompează cu timpul, când partenerii își dezvăluie și părțile mai puțin plăcute, când realitatea distruge particulele de romantism sau le preface din foc în apă.

Ca să ne asigurăm că nu ajungem la extreme, că iubirea nu devine un viciu, avem nevoie de două repere: chimie și compatibilitate, altfel spus ca inima și creierul să funcționeze în tandem.

Pe de o parte, să trecem dincolo de atracția fizică și chimia sexuală, la cunoașterea propriei persoane în privința tiparului de atracție, sa ne menținem curiozitatea în privința celuilalt și pe de alta parte la discuțiile profunde – despre sistemul de valori, planuri, aspirații, despre ce e negociabil si ce nu pentru noi.

Deci când devine iubirea un viciu? Când inima și mintea devin două lumi paralele, când pasiunea și flacăra senzualității sedeaza toate simțurile, inclusiv pe cel al realității, când empatia se transformă în sacrificiu pentru celălalt, când a iubi este un act de eroism și unul dintre parteneri este martir.

Când o iubire este sanatoasa? Când se întâlnesc curiozitatea, echilibrul, empatia și un strop de chimie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s