Fără categorie

Monolog cu mine sau efectul singuratatii

Daca Pandemia a adus ceva bun aceasta este tacerea. Noaptea imi aud glasul si inima, imi aud gandurile, ma aud pe mine pentru ca doi ani m-am izolat de oameni, de freamat, de interactiune.

Am dat voie necuvintelor sa iasa la suprafata, sa imi spuna tot ce au strâns atatia ani cand nu m-am intrebat cum imi e inima, cata emotie si alte trairi duce.

Am ascultat sunetul singuratatii si m-am imprietenit si cu el, eu care iubesc sa fiu intre oameni, sa le ascult povestile, sa le simt si sa le intuiesc trairile, sa imi cresc sufletul din interactiuni pline de sens, ca o coca lasata la dospit.

Acum dupa doi ani nu imi mai e frica de singuratate, stiu ca ea e o prietena ingrata, dar care imi vrea binele, stiu ca nu ma va mai durea asa rau daca cineva drag va pune punct relatiei cu mine. Pentru ca singuratatea m-a invatat ca eu ma am pe mine si daca cineva nu ma mai vrea in viata sa, nu are sens sa mai fortez. Iubirea si nu ma refer aici strict la cea dintre un barbat si o femeie, ci intr-un sens mai larg, nu este unirea dintre doua jumatati, ci este suma iubirilor datorate fiecaruia dintre noi.

Nu poti darui ceva daca nu ai in tine. Singuratatea este buna, este acea tacere in care punem viata pe stand by si ne luam inima in palme, o examinam cu privire de medic si o intrebam ce ii putem darui pentru a fi mai bine, ce are nevoie sa se simta un intreg fara a fi dependenta de oameni, de interactiuni, de orice din exterior.

Singuratatea are efectul unui sedativ, iti amorteste hiperactivitatea si te indeamna sa intri in lumea viselor, de aceea nu e intamplator ca multi oameni si-au descoperit hobby uri, s-au reorientat profesional, si-au regandit prioritatile in viata.

Singuratatea este ca la o piesa de teatru tip monolog – tu te intrebi, tu iti raspunzi si acele raspunsuri pot sa te duca mai departe, sa iti aduca revelatii sau sa te faca sa fugi din nou spre oameni, spre galagie ca sa o acoperi. Noi oamenii gasim multe modalitati de a fugi de noi cu noi si galagia e cea mai la indemana. In loc de galagie in propriul cap, sa fie una externa, puternica.

Tacere. Singuratate. Pauza. Pauza de la toate. Viata pe silentios.

3 gânduri despre „Monolog cu mine sau efectul singuratatii”

  1. Cred ca singuratatea nu a primit niciodata asemenea cuvinte minunate. Desi mie imi place tocmai pentru ca o privesc asa cum o faci si tu, singuratatea este vazuta de cele mai multe ori ca fiind ceva trist si urat. Tu ai facut insa totul sa sune frumos si pozitiv. 🥰

    Apreciat de 1 persoană

  2. Dacă ai ajuns la acest stadiu, indiferent care au fost situațiile ce te au adus aici, ești cu un pas mai aproape de a face pasul spre înălțarea in conștiința ceea ce nu mulți reușesc! Se spune ca dacă Reușești sa trăiești tu cu tine, fără sa mai simți nevoia de altcineva este o evoluție personală extraordinara! Dar… asta nu înseamnă ca trebuie Dusa la extrem și sa devenim pustinici :)! Oricum, felicitări pt aceasta realizare 👏🏻❤️😘🤗

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s