Diverse

O punga de pufuleti si un gand la ceas de seara

Cred ca de cand n am mai scris pe aici mi au disparut toti followerii, dar am avut niste saptamani de pomina – eu cu urechea, cea mica cu o dermatita care nu se vindeca si o tot tinem lant amandoua.

Mi am luat o punga de pufuleti sa mi aduc aminte de gusturile copilariei si poate si de acele momente cand timpul parea infinit, cand ma duceam la scoala, faceam temele si ma jucam cu copiii in fata blocului cu papusile, leapsa, Tara Tara vrem ostasi si alte jocuri. La copii de 11-12 ani nu mai vezi asa ceva si nu o zic dintr-un spirit critic, ci pentru simplul fapt ca tehnologia ne a acaparat viata cu totul. Suntem mai aproape unii de altii datorita ei si totodata mai departe sufleteste, poate chiar mai superficiali decat am fost vreodata si da e o generalizare, dar nu ma pot abtine sa nu o fac.

Cand stau in parc cu cea mica vad copii de liceu care se injura, isi vorbesc de ultimele achizitii, isi etaleaza telefoane ultimul racnet si nu ma pot opri din a ma gandi: „Ce fac parintii aia, stau doar la munca si seara ii ignora total? Vor sa le cumpere dragostea si mai ales lipsa de timp cu obiecte care mai de care mai extravagante?”

Nu stiu dar ma ingrozeste ideea ca si Maria mea va ajunge la acea varsta si eu nu voi sti cum sa ii explic ca e bine sa ne pastram unicitatea si sa nu epatam, mai ales intr o societate care se degradeaza pe zi ce trece.

Ca sa va dau un scurt exemplu ma prinde controlorul fara bilet. Imi era foarte rau, ii explic ca nu am decat 80 Lei, fix atata e amenda, imi explica unul dintre domni. Daca nu, 5 milioane. M au dat din statie in statie jos timp de vreo 4 statii pentru ca ori nu gaseam bancomat sa scot ori nu mi dadea de 10 Ron. I-am rugat sa aiba incredere ca merg acasa sa iau bani, le las si buletin si telefon. Nu au acceptat si uite asa, rau cum imi era, m am dat jos de 4 ori din autobuz sa scot bani pana cand am ramas si fara suma necesara, de la comisioane, asa ca m a salvat o angajata BCR imprumutandu-mi 5 Ron.

Veti zice bine bine omu si-a facut datoria, dar eu nu o numesc asta datorie ci abuz pentru ca nu mi au dat nicio chitanta pentru suma respectiva si abuz psihologic pentru ca presezi un om sa iti dea banii in ce conditii vrei tu, mai presus de pozitia in care esti, in loc sa procedezi elegant si cu bun simt.

Intr-un final am dat, dar m-am simtit umilita si am realizat de ce, inca o data, pentru a mia oara, imi doresc sa plec din tara.

A doua faza – Spitalul Municipal ora 3.30 dimineata. Ajung acolo dupa o criza de frisoane extrem de urata in care nici cu caloriferul pornit, nici cu n haine pe mine si nici cu paracetamol nu mi trece. La triaj le explic toata povestea si mi se spune sa astept intr o sala de asteptare ca un culoar, o chestie mai degraba improvizata. Astept acolo o ora timp in care dardaiam si vine apoi paznicul sa ne dea pe toti afara pe motiv ca doamna de la curatenie trebuie sa spele pe jos, sa dezinfecteze. Ii explic frumos ca eu am frisoane de mor, la care el foarte agitat si cu o voce stridenta, aproape sa urle: „Doamna v-am zis cu frumosul dar nu ne intelegem, vreti sa va imbolnaviti? Trebuie sa se faca curat, stati afara!”.

Am luat taxiul si am plecat acasa sa-mi fac un ceai de tei vorba lui Isarescu, dupa a doua palma primita, de data asta din partea unui angajat platit cu bani grei, care foloseste forta fizica, care n are pic de empatie, din partea unui sistem sanitar corupt, mizerabil pana in maduva oaselor.

Si pentru ca si la privat afara e vopsit gardul inauntru leopardul, o clinica binecunoscuta, cu emblema rosie, imi factureaza, dupa ce ca platesc cel mai scump abonament la ei, pe langa ce plateste firma, 110 Ron pentru curatarea urechii. Cei 285 Ron pentru consultatie nu acopera acest serviciu, de parca m as fi dus la dermatolog sa ma curete in ureche si nu la ORL-ist.

De 2 saptamani se eschiveaza in fel si chip sa nu stinga datoria, pastrand in retea un medic care factureaza, in virtutea aparaturii stricate si a deranjului de a cobori la subsol sa ma curete, ce vrea muschii lui pentru ca se poate.

Pentru ca, da Romania e tara tuturor posibilitatilor dar nu a celor in care te dezvolti armonios, ci in care esti umilit pe banii tai, in care incompetenta este la rang de functie de stat, in care te bazezi pe ajutorul divin mai mult decat pe oamenii abilitati, in care increderea si etica valoreaza mai putin decat o punga de pufuleti!

Macar pufuletii au gust bun, atat am vrut sa va spun.

2 gânduri despre „O punga de pufuleti si un gand la ceas de seara”

  1. E trist ce povestesti, insa e atat de real ca merg si eu sa imi iau o punga de pufuleti sa intre mai usor viata asta. Intre timp ma gandesc si fac atat cat tine de mine sa schimb cat pot din mentalitatea asta invechita si de multe ori stricata din jurul meu. E tot ce putem face, draga mea, dar atat de suficient! 🤗

    Apreciat de 1 persoană

  2. Eu zic că toate sunt legate între ele. Lipsa bunăvoinței și a empatiei provin de acasă, de acolo unde lipsesc și în cazul copiilor. Adică dacă nu le manifești acasă, n-o să le manifești nici la servici. Dar ele nu sunt neapărat specifice poporului român, ori României. Poate în alte părți pare mai fin comportamentul oamenilor, dar adevărul este că la ei prefăcătoria are alte forme de manifestare, mult mai rafinate și mai adânci. Tehnologia nu ne modifică doar pe noi, ci pe toți. La noi se vede clar diferența între ce a fost cândva și ce este acum (pentru cei care au prins acele vremuri), fiindcă a fost „recent” făcută o schimbare bruscă, dar la ei totul s-a petrecut subtil și nu mai conștientizează diferența. Unii mai ținem minte cum era pe vremuri când se mai juca țurca pe afară, iar azi copiii au 100 de canale de desene animate 24/7, telefoane, calculatoiare și/sau tablete la „discreție”. Iar când vedem rezultatul, că aproape 40% sunt analfabeți fiindcă nu știu să scrie corect, începem să arătăm cu degetul sistemul. Dar vinovații sunt oamenii, fiindcă nu le mai pasă de nimic, nici chiar de educația propriilor copii. Da, pufuleții au gust mai bun decât nepăsarea, dar nu cred că în țările mai bogate nepăsarea a dispărut, ci doar e îmbrăcată în haine domnești. 🤗

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.