Metafore si Poezie

Mi-e sufletul

Ceva ma imboldeste sa scriu. Habar nu am ce dar sufletul meu e plin. Plin de ceva nedifinit si simt nevoia sa ii dau drumul.

E ca fumul pe cos care se raspandeste peste tot, in toate colturile de nu mai stii de la care casa a venit. Asa e sufletul meu acum, ar vrea sa se disipeasca intr o mie de directii dar nu le poate numi.

Mi-e sufletul plin de caldura, il simt ca o larva care ar putea sa arda tot, mi-e sufletul de ghetar care vrea sa inghita toate sentimentele distructive.

Mi-e intr un fel nedifinibil si simt nevoia sa iau in brate o perna de sentimente, sa o trec prin fiecare coltisor din mine si sa raman cu parfumul fiecareia.

Mi-e sufletul ca un pachet de bomboane cu surpriza, ar vrea sa fie savurat incet si pe rand dar totodata cu sete, cu dorinta si un strop de pasiune.

Mi-e sufletul o fantana din care vreau sa dau si celorlalti, sa vibram pe acelasi ritm, sa vibram cu sens.

Mi e sufletul plin de culori precum o ie autentic romaneasca, pe care o porti cu mandrie.

Mi-e sufletul si imi sunt ca un strop de culoare pe acest Pamant.

*Poza via Inefabil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.