Cărți

Ceea ce nu poate fi ascuns

La ce te duce cu gandul cand spui Ceea ce nu poate fi ascuns? Pe mine la ceva de necontestat, evident, un secret descoperit. Dar daca acel secret este chiar trecutul tau cu toti scheletii pe care i-ai tinut ascunsi in dulapul sufletului, cu cel mai puternic lacat si cu complici de incredere?

Oare Ceea ce nu poate fi ascuns este un pretext pentru a te redescoperi pe tine dupa un numar de ani, de a face pace cu adolescenta din tine, care a luat decizii mai putin inspirate, care a marcat prin aceste decizii alte destine?

Ce ti-ai spune tu la 40, privind prin ochii grabiti ai timpului, o tanara de 22 de ani, care a iubit cu naivitatea specifica varstei si s-a ales cu un prunc nedorit, neasteptat, necunoscut si care, cu toata durerea, furia, ura fata de situatie, de tatal copilului, decide sa il pastreze?

Cat de mult te-ar schimba o astfel de experienta si cum ti-ai regandi intreaga existenta, astfel incat sa obtii si un job, sa eviti toata presiunea sociala si sa oferi unui copil echilibru, ideea ca este perfect normal sa traiasca intr-o familie monoparentala, cand tie insuti iti lipseste un punct de reper si acel echilibru?

Daca nu te-ai gandit la ce ar inseamna o astfel de situatie, poti sa iei cartea lui Agnes Martin Lugand Ceea ce nu poate fi ascuns si sa o parcurgi pe indelete, savurand tot spectrul de emotii si de intensitati pe care ti-l poate da o astfel de carte.

Marturisesc ca am plans de mai multe ori in timpul celor doua zile cat am citit-o, pentru ca m-au impresionat povestile de viata, condimentate cu emotii, din acelea reale, lumesti, profunde, variate, chiar si intr-un scenariu usor neverosimil.

Poza de aici

Reine la cei 40 ani este o femeie cocheta, mama a unui adolescent de 17 ani Noe, un copil pe care l-a crescut singura, nedorind sa dezvaluie nimanui identitatea tatalui, nici macar lui Noe si totodata partener de business intr-o agentie de comunicare aflata in plina ascensiune.

Viata ei relativ echilibrata este pusa sub semnul incercarii si aventurii, in momentul preluarii unui nou contract la Saint Malo, un orasel port francez superb, incarcat de istoria piratilor si corsarilor.

Cu aceasta ocazie il cunoaste pe Pacome, unul dintre asociatii firmei Cele patru zari ale lumii, specializata in importuri de ceaiuri, cafele in special de origina Indiana.

Natura libertina a lui Pacome ii deschide lacatul inimii si sub imperiul unor povesti delicioase din calatoriile acestuia, a unui vin bun si unei atmosfere pline de mister, se daruieste total acestui barbat, regasindu-se intr-o comuniune perfecta, cel putin pe plan fizic.

Hazardul insa isi arunca plasele intocmai unui pescar iscusit prinzand pestele cel mare si a doua zi, cand face cunostinta cu al doilea asociat al firmei, realizeaza ca este nimeni altul decat Nicolas, iubirea ei de la 22 ani. La acel moment Nicolas era plecat in India si s-au „de-sincronizat” total: el ii spunea ca s-a indragostit nebuneste si e cazul sa se desparta, ea se pregatea sa ii dezvaluie ca iubirea lor are un rod, un prunc.

Dintr-o naivitate sau poate dintr-o maturitate precoce, tanara Reine nu ii mai spune lui Nicolas adevarul, duce sarcina cum poate si se angajeaza ca asistent de decoruri la firma lui Paul, un fotograf renumit, care schimba femeile si masinile intr-un ritm ametitor, demn de formula 1.

Cei doi se inteleg atat de bine incat leaga o prietenie pe viata, uneori parand chiar ca o familie, mai ales ca micul Noe si-a petrecut copilaria in acel studio si a crescut o data cu firma.

Reine are prilejul sa cunoasca familia lui Nicolas, sa ii vada latura de tata pe care acesta nu si-a putut-o exersa niciodata cu Noe, se indragosteste nebuneste de Pacome si devine tot mai nesigura pe ea si pe echilibrul construit cu atata grija in acesti ani. Trecutul o ajunge din urma si simte ca nu mai poate fi ascuns, iar odata dezvaluit ea, viata ei, a lui Noe, a lui Pacome, a lui Nicolas si a tuturor celor apropiati devine o bomba cu ceas din punct de vedere emotional.

Foile de ceapa cad rand pe rand dezvaluind magistral cele mai primitive dar si cele mai puternice sentimente umane – frica de a fi abandonat, dorinta de a fi iubit, nevoia de libertate, rezistenta la schimbare, furia, regretul, dispretul, devotamentul, tot acest amalgam paradoxal deseori care se numeste viata.

Desi accentul este pus pe Noe si cum reuseste un adolescent sa isi revina dintr-o trauma a identitatii de sine, a unui sistem de valori spulberat chiar de oamenii cei mai de incredere, cu atât mai mult cand este si conditionat exterior de Bacalarureat, examenul maturitatii, niciunul dintre personaje nu scapa din malaxorul de emotii si schimbari.

Nicolas trece de la furia si negarea evidentei la teama de a-si pierde familia, de la asumarea greselii din tinerete la teama de a nu fi iertat de propriul copil,dar si de ceilalti pe care I-a crescut alaturi de actuala sotie Heloise.

Heloise trece din extazul familiei perfecte la a-si calca orice forma de orgoliu, pentru a se alia cu Reine, in vederea salvarii sotului si mai ales a familiei.

Reine este pe rand femeia de succes, mama minunata, femeia care si-a regasit pofta de viata si pasiunea in bratele lui Pacome, omul plin de angoase la limita nebuniei, mama disperata care simte ca isi pierde nu doar fiul odata cu dezvaluirea secretului, ci si propriul sens, ajungand in propria calatorie la femeia capabila sa infrunte trecutul si lasitatea lui Nicolas, la omul care isi asuma greselile si alege sa traiasca demn, sincer.

Pacome la randul sau are o evolutie surprinzatoare, de la tanarul nelinistit si visator, calator prin viata la barbatul pasional, capabil sa strabata mii de kilometri intr-o singura zi pentru ochii verzi ai Reinei, de la barbatul care isi refuza iubirea pentru a salva relatia dintre Nicolas si Noe precum si dintre Noe si mama lui, la „parintele” de imprumut pentru un adolescent debusolat complet, ramas fara repere in viata dupa ce cei dragi l-au tradat, de la omul puternic, invatat sa traiasca liber si singur ca marea la omul fragil, care isi imbratiseaza moartea cu demnitate si seninatate.

Poate singurul relativ constant este Paul, adevaratul regizor al acestei furtuni declansate in viata lui Reine. Dar pana si el trece de la statul de afemeiat la cel de sot responsabil, capabil de a iubi cu adevarat o singura femeie.

Martin Lugand s-a jucat pur si simplu in Ceea ce nu poate fi ascuns. Prin intermediul verbelor si a unui ritm cursiv, impregnat puternic de frumusetea descrierii oraselului Saint Malo, el s-a jucat cu paletarul de emotii, asemenea unui pictor iscusit cu culorile sale si niciun personaj nu a ramas la fel.

Saint Malo

Un tablou este o suma de culori, de intentii, de retusuri, similar, devenirea fiecarui personaj din Ceea ce nu poate fi ascuns, este un amalgam de emotii, de greseli, de istorisiri personale, de credinte limitative, de schimbari pana cand au devenit ce trebuia, caci hazardul nu este niciodata intamplator. Iar peste tot se inalta triumfatoare iubirea, ea nu are culoare dar ea umple tabloul cu viata.

Candva scrisesem despre oamenii lumina din vietile noastre, romanul mi-a intarit ideea ca oamenii vin in vietile noastre cu un scop si chiar daca stau putin, ei pot sa ne lumineze calea pentru multi ani de la momentul intalnirii.

Apoi dificultatea de a fi mama si mai ales a unui copil nedorit, urmata de iubirea pana la sacrificiu de sine al aceleiasi mame, starile marcate de angoase, temeri, bucurie nemarginita, teama de a-si pierde rostul cand puiul e gata sa isi ia zborul, toate sunt atat de sensibil si de realist surprinse de Agnes Martin Lugand, incat razbat clar competentele sale de psiholog, cazuistica bogata de care s-a ocupat.

Ceea ce nu poate fi ascuns mi-a dat increderea ca toate au un rost, ca lucrurile si oamenii care vin in viata mea o fac dupa o logica poate necunoscuta mie, dar care lucreaza in folosul meu, ca a merge inainte nu se poate face decat dupa ce toti scheletii din dulapul trecutului sunt eliberati si sufletul este din nou liber.

Ceea ce nu poate fi ascuns este de fapt ca nu te poti ascunde la infinit si ca omul care alege calea autenticitatii, a simplitatii sufletesti este mult mai castigat pe termen lung.

De la mine are 5 stelute, astept si comentariile voastre daca l-ati citit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.