Casnica este de regula o persoana fara serviciu, care sta acasa si eventual, daca e cazul, are grija de copii. Casnica nu e un om fara valoare si spun asta dintr-un unghi foarte cinic, pur capitalist pe principiul la sfarsitul lunii cand se platesc facturile, cu ce ajuta casnica in acest demers?
Ei bine casnica nu ajuta cu nimic daca luam ad literam, dar probabil ca mancarea gatita si gustoasa este mereu gata cand vin sotul si copiii, rufele mereu curate si calcate, casa mai curata decat vitrina din sticla a unui magazin si ordinea domneste mai ceva ca un imparat in regatul sau.
Cu toate acestea, iti trebuie un anumit nivel de empatie sa recunosti si mai ales sa aduci recunostinta unei femei casnice, sa o vezi si prin alta oglinda decat cea a curateniei, sa ii dai atentia cuvenita cu atat mai mult cand persoana respectiva este cumva „stearsa, docila”, genul de persoana la care nu te-ai astepta sa fie mai mult decat pare.
De la o casnica nu te astepti sa se planga vreodata pentru ca doar ea „nu are griji, nu e stresata de sefi, de responsabilitati”, nu sta in trafic cu orele si nu este intr-o continua cursa contratimp.
De la o casnica nu te astepti sa fie trista sau nefericita, ca doar ce te poate face nefericita cand ai un sot bancher, cand esti plimbata peste tot, cand ai la dispozitie timp pentru tine sau si pentru tine, nu doar pentru familie.
De la o casnica nu te astepti sa aiba pretentii de cariera, sa atinga culmile succesului, dar te astepti sa fie mereu zâmbitoare, eleganta, sa poata totusi purta o conversatie si sa impresioneze pe alti barbati, chiar daca nu o poate face cu titulatura sau averea.
Si totusi suntem plini de prejudecati si de la o simpla eticheta pana la a considera casnica drept un om fara valoare sau fara prea mare valoare nu este decat un pas, cu atât mai mult in aceasta societate dominata de lupta pentru putere, in care femeile ajung sa conduca masini puternice, sa detina milioane de euro in cont, sa aiba functii de conducere in companii mari, sa fie cu adevarat egale in drepturi cu barbatii.
O astfel de casnica, cu doi copii si un sot bancher elvetian este si americanca Anna, eroina cartii lui Essbaum. Sotul o trimite la cursuri de limba germana pentru a se adapta mai usor societatii elvetiene si pentru a-si diversifica activitatea, care consta in principal a avea grija de cei 3 copii- Charles, Victor si Polly Jean.
In casa familiei domneste raceala si politetea „tipic elvetiene” cu care Anna nu se poate impaca si pe care incearca sa le compenseze printr-o serie de aventuri erotice. In paralel cu povestea vietii sale se desfasoara discutiile cu psihoterapeuta ei despre alegerile facute si descoperim o casnica plictisita, care se arunca in aceste aventuri fara o tinta precisa, incapabila sa puna punct unei casnicii nefericite, in acelasi timp ancorata in trecut, in cateva franturi de amintiri dintr-o legatura de 3 luni cu un barbat pe care l-a considerat marea dragoste.
Finalul este cat se poate de trist, unul din copii moare intr-un accident de masina, in timp ce ea se afla intr-o aventura erotica. Sotul afla de toate aventurile, o goneste din caminul conjugal dupa un act de violenta. Ea decide sa se arunce in fata trenurilor dupa un demers timid de a cere ajutor psihoterapeutei, care o respinge pentru ca avea alta sedinta si dupa ce afla de casnicia barbatului considerat marea dragoste.
Dincolo de elementele care tin de patologie clinica, reducand complexitatea cartii la pozitionarea femeii casnice in raport cu ceilalti, este de subliniat ca o femeie casnica are aceleasi nevoi necesar a fi implinite – sa primeasca dragoste, sa fie tratata cu respect, sa aiba timp si pentru ea, nu doar pentru familie.
In acelasi timp este responsabilitatea ei sa nu ramana ancorata strict in prejudecatile /responsabilitatile aferente acestui rol, ci sa isi dezvolte abilitati, sa mentina contactul cu ceilalti, sa isi faca prietene, sa aiba si alte preocupari decat ingrijirea casei si familiei.
Cu alte cuvinte sta in puterea ei sa isi mentina un nivel al stimei de sine ridicat si sa ceara lucruri, sa ceara ajutor, sa fie asertiva cu sotul sau cu alti membri ai familiei, sa incheie relatii cand acestea nu mai merg.
Daca ea insesi cade in capcana sa considere ca e un om fara valoare sau mai putin valoroasa decat alte persoane, dependenta fata de sot/prieten /familie se va accentua, fiind si de natura emotionala, nu doar materiala.
Casnica nu este un om fara valoare, dar este in mod cert mai predispusa anxietatii, violentei domestice, abuzurilor decat o femeie care are independenta si isi permite sa puna stop oricand oricarei forme de abuz.
Orice om are propria valoare si are propriile abilitati si talente, asa ca daca te numeri printre casnice, sa nu iti treaca prin cap ca esti mai prejos ca alte persoane „ocupate”, sa nu crezi ca nu ai un rol important.
Aminteste-ti, daca vrei sa gandesti pur capitalist, ca a angaja o femeie la curatenie de exemplu costa chiar si 300 lei pentru 6-8 ore, ca un babysitter costa si 4000 Ron lunar de copil si tu faci toate acestea fara a fi recompensata cumva.
Adu-ti aminte ca esti valoroasa pentru simplul fapt ca existi!
Inimadincuvinte 