Doua picaturi de roua se strecoara printre lacrimi,
Doua pareri de rau se incurca printre maini,
Doua regrete se tin strânse precum coaja de copac,
Doua cuvinte isi fac loc intr-un mare sirag,
De ganduri neintrerupte,
Doua suflete pierdute,
Si-au luat la revedere,
Intr-o aparenta tacere,
Ploua iar cu stropi marunti si cu amintiri imprastiate,
Precum pete de cerneala pe caiete colorate,
Ploua iar pe inserate, cand cuvintele sunt soapte,
Si visele bucati de filme deformate in miez de noapte,
Ploua iar cu „ce ar fi fost daca” in prezentul mohorat,
In care sperantele se aduna si se impart tot la trecut,
Ploua iar cu iubire, dar ea e ca frunza ruginie,
Ce raspandeste in jur parfum de melancolie,
Ploua iar si doua inimi sunt pe veci legate,
De intamplari dezordonate si cuvinte incrucisate,
Ploua iar si doua inimi bat la unison,
Fiecare in propriul dormitor,
Un strop de amor se rupe in petale,
Un trandafir se plimba agale,
Spre alta inima necunoscuta,
Sa ascunda o istorie tacuta,
Iar doua inimi isi zambesc,
Asa incepe totul, c-un Te iubesc!