Atinsa de magie, o carte oferita gratuit, de la inima la inima

M-am inscris la concursul lansat de Ramona pe pagina de Facebook Pagini cu suflet, concurs legat de prima ei carte Atinsa de magie. Cu aceasta ocazie am invitat-o sa povesteasca despre romanul pe care ea il ofera gratuit, un gest de bunatate si o naturalete izvorate din inima ei pentru inimile cititorilor.

Cine e Ramona și cum a apărut Atinsă de magie?

„Ramona este o fată visătoare, care are multe pasiuni și uneori se apucă de toate în același timp, fără să ducă la bun sfârșit niciuna.

Ador poveștile care transmit emoții și care ne îndeamnă la visare, tot ce ține de handmade, cititul și bineînțeles, să scriu.

„Atinsă de magie” a apărut după o pauză foarte lungă, în primul rând din dorința de a vedea dacă mai pot să scriu un roman. Cu aproximativ 10 ani în urmă scriam fanfiction, romane și nuvele, pe care le publicam pe blogul meu de atunci și pe Wattpad.

A urmat această pauză foarte lungă, în care am scris mult, dar nu romane; și am vrut să văd dacă mă mai pot organiza și dacă îmi mai pot ține atenția asupra unei singure povești suficient de mult timp încât să termin un roman.

Dat fiind că acum scriu finalul volumului doi, aș zice că mi-a ieșit.

A fost un vis de al tău să fii scriitoare sau cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?

Când eram adolescentă, aveam această frustrare legată de cărțile și serialele care îmi plăceau: că mai devreme sau mai târziu se sfârșeau.

Cu cât fuseseră mai bune și cu cât povestea se întinsese pe o perioadă mai mare de timp, cu atât mă simțeam mai legată de ea, nu voiam să îi dau drumul, iar frustrarea mea era direct proporțională. Iar această frustrare a dat naștere unei rezolvări: „ia să le scriu eu continuarea!”. Mai scrisesem până atunci poezii, compuneri și diverse povestioare, dar nimic atât de complex.

Am început prin a scrie continuări pentru Harry Potter, The vampire diaries și Twilight. Așa mi-am descoperit pasiunea de a scrie povești, iar de aici și până la romane de sine stătătoare, a mai fost doar un pas.

Mi-am dorit să fiu scriitoare publicată? Da, la un moment dat, dar dacă aș vrea să fac o carieră din asta, aș avea un mic obstacol: m-am născut în țara greșită. Am participat la un moment dat la un concurs de debut cu un roman de-al meu mai dark și am ieșit pe locul doi. Doar locul unu era premiat cu publicarea cărții, așa că am luat asta ca pe un semn.

De ce fantasy și nu thriller psihologic de exemplu?

Nu îmi dau seama dacă genul fantasy e mai ușor de scris în general, sau e mai ușor pentru mine, deoarece ador acest gen. Să îmi imaginez lumi fantastice, cu ființe diferite de noi, mai puternice, ce au abilități speciale, e ceva ce îmi vine ușor, deși poate pentru unii pare greu de crezut.

Totuși, deși este un roman fantasy, în „Atinsă de magie” am strecurat și câteva idei de dezvoltare personală și bineînțeles, o puternică și furtunoasă poveste de dragoste. Nu se putea fără. 🙂

Care a fost sursa de inspirație, de motivație pentru această carte?

Am citit multe cărți fantasy și cred că și-au pus amprenta asupra mea și a felului în care scriu, era inevitabil. Nu ai cum să reinventezi apa caldă, asta e clar, deci romanul meu conține idei inspirate din alte cărți, filme și seriale fantasy care mi-au trecut prin mâna sau prin fața ochilor de-a lungul vieții.

În urmă cu mai mulți ani am scris o serie oarecum, care ar fi trebuit să aibă trei volume, dar m-am oprit la două. Fiecare dintre volume avea ca sursă de inspirație numele unei piese de la HIM: Vampire heart, Wicked games și Poison girl.

Când am început să mă gândesc la Universul din „Atinsă de magie”, am pornit de la acea serie și l-am făcut mai original, mai complex.

Cu ce vrei să rămână oamenii din cartea ta?

Mi-ar plăcea să rămână cu ideea că există o diferență între „nimeni nu mă iubește” și „nimeni nu mă iubește așa cum consider eu că merit”.

Și cu câteva ore plăcute, petrecute citind o carte care nu o să le schimbe viața, dar sper să îi captiveze și să îi amuze pe alocuri. Dialogurile dintre Ariana și Adam din primul volum sunt acolo să le descrețeasca frunțile.

Ce va urma acum că ai deschis acest drum?

Încă mă gândesc dacă să fac și un volum trei sau să închid povestea după al doilea volum. La finalul volumui doi vor avea loc multe schimbări, pe toate planurile și acolo s-ar încheia natural povestea, dar în același timp ar mai fi cumva și loc de povestit încă un volum.

Iar pentru viitor mă gândesc la un roman SF&Fantasy în colaborare cu o bloggeriță super talentată pe care mulți dintre voi o știți. Momentan, doar atât pot să dezvălui.

De ce oferi gratuit această carte?

Îmi doresc ca acest roman să fie citit de cât mai mulți oameni. Trăim într-o țară săracă, iar costul unei cărți este un impediment pentru mulți.

Pentru mine, este o bucurie mult mai mare să știu că o persoană care nu dă bani pe cărți în mod normal a citit romanul meu și i-a plăcut, decât dacă aș încasa X suma pentru vânzarea cărții.

Oricum, dacă vreodată voi considera că e cazul să trec la următorul nivel, probabil aș face-o în regim self published și aș rămâne la formatul digital, care este mai facil și sustenabil.

Romanul are doua volume, ambele volume sunt disponibile in mod gratuit pe blogul meu, primul volum are si audiobook, disponibil pe Youtube.

„Așa că pe 31 decembrie pe la ora 18, pe un ger de îmi înghețau mâinile în mănuși, mă îndreptam singură, singurică spre mașină, pentru a merge în Poiana Brașov, la petrecerea lui Dan. Tare mi-aș fi dorit să o iau pe Timeea, dar era încă mult prea mică să afle despre lupi.

Am dat drumul la radio, unde cânta o baladă rock, am pornit motorul și cu un sentiment straniu de pustiu, am pornit la drum.Am oprit să alimentez și mi-am cumpărat un sandviș pe care l-am mâncat pe drum. Nu știam exact ce mâncare se servește la petrecerile lupilor și nu aveam de gând să mănânc căprioară sau cine știe ce chestii ciudate ar fi avut pe acolo.În benzinărie era aproape pustiu, iar aerul rece îți îngheța și sufletul. Nu îmi era cu adevărat frică – eram un semivampir, pentru numele lui Dumnezeu!

Bine, eram mult mai mult de atât și în plus, aveam katana în portbagaj. Simțeam singurătatea suflandu-mi în ceafă, spulberând starea de liniște pe care o avusesem în ultimele zile.Am lăsat mașina în parcarea unui restaurant și am pornit pe aleea care ducea spre pădure. Erau multe luminițe prin copaci, care ghidau musafirii spre locul unde se afla casa lui Dan: într-o poiană, nu departe de un pârâu.

Era o cabană din lemn, cu etaj și mansardă și cu o curte uriașă, unde se aflau mese și scaunde, o scenă improvizată, iar într-un colț un grătar mare, pe care sfârâiau cârnați și mai multe feluri de carne.

-Invitația, mârâi la mine un băiat tânăr, și l-am recunoscut pe unul dintre cei care ne atacaseră anul trecut, pe mie și pe Adam.”