Bilant 2022

Nu mi vine sa cred ca mai e un pic si se incheie 2022 si sunt iar la bilant.

A fost un an si cu rece si cu cald, culmea nu mi amintesc pe luni dar imi amintesc cum m-am simtit si ce am invatat.

All in all, am scapat de o operatie la picior, la mana e cam asa la limita, mai mult mi a dat voie medicul sa aleg eu daca ma opereaza.

Trecand in revista:

Fapte:

-6 luni am umblat aproape zi de zi la spital din cauza unei ciuperci la ureche. Ba am stat si in spital si doar datorita sefei mele, am ajuns la un medic care I a dat de cap.

-Am facut a doua oara Covid fix la 1 an distanta dar fusei mai isteata si ma dusei din prima zi in care am aflat prin urmare am scapat ieftin cu tratament, fara spitalizare

-Am mers o saptamana la mare la noi, la Venus hotel cu all inclusive mai scump ca in Turcia

-Am plecat de la job, fara sa am nicio varianta doar pentru ca am pus pe locul 1 respectul si mai ales pe mine, sa simt ca invat lucruri noi.

-Am invatat un tool nou la job Power BI datorita unei colege extraordinare si numesc asta chiar realizarea acestui an

-Am reusit sa o mut pe cea mica la o gradinita in care se simte fericita, spre deosebire de locul anterior, unde a fost traumatizata si s a ales cu dermatita de contact si cu multe lacrimi si teama de gradi

-Am cunoscut mai indeaproape mai bine zis din gesturi frumoase doua femei minunate care mi-au clarificat niste lucruri in privinta carierei, confirmandu-mi ca eu sunt omul care are nevoie de sens, de impact, de satisfactie si nu pot face un lucru doar pentru bani – Andreea si Anca sunteti minunate!

-Am rupt putin legatura cu gasca mea de prieteni cu care ma stiu de 30 ani. Motivul e un context in care am simtit ca merit mai mult din prietenia respectiva si ca faptele trebuie sa vorbeasca mai mult decat cuvintele

-Mi am luat un laptop bunicel- cea mai consistenta achizitie pe acest an

Cum m-am simtit?

Anul asta a fost greu din punct de vedere emotional, nu atat de dureros cum a fost cand m-am operat de atatea ori la mana, dar oricum cu o paleta vasta de sentimente.

Cel mai mult a plutit disperarea legata de ureche, ajunsesem sa ma duc la spitalul de la Panduri zilnic, sa mi fie teama sa ma duc si pana la ai mei sau pana la mare de teama sa nu inceapa iar durerile. La mare chiar am ajuns la Spitalul Judetean din Constanta o data si la Medlife in Constanta o data. Si am plecat cum am venit, ca nu au reusit sa faca nimic pentru a ma vindeca.

Apoi a fost spiritul de luptatoare care s-a activat mai ales prin mai, cand cea mica a venit de la gradi urland ca a fost data cu capul de gresie de colegul ei. A facut o dermatita din cauza stresului potrivit discutiei cu medicul, iar personalul gradinitei private s-a spalat pe maini, nu si-a asumat nicio raspundere, desi educatoarea nici nu era in clasa. Nu am actionat in instanta respectiva gradinita, desi am aflat dupa ca au mai plecat si alti copii din motive similare si au avut parte de un tratament la fel de neglijent si urat din partea conducerii.

Al treilea sentiment ca intensitate a fost dezamagirea. M-am straduit mult si mi-am dorit foarte mult sa lucrez intr-un anumit rol si m-am trezit „ingropata de chestii administrative” si in incapacitatea de a gestiona anumite presiuni.

Peste toate a planat si o senzatie de frig si frisoane, carora nu le da nimeni de cap, am ajuns si la urgenta, am luat toate organele la rand si tot nu se stie. Un singur medic a mentionat ca ar putea fi efect al Covidului.

In registrul pozitiv m-am bucurat sa castig un premiu de la Editura NICULESCU pentru un articol la Superblog, sunt recunoscatoare ca cea mica nu a mai racit atat de des, ca si-a facut prietene la noua gradinita, una de stat fara fite si pretentii, ma simt linistita ca cei dragi au fost in parametri acceptabili din perspectiva sanatatii, ma simt mandra ca am intrat la psihologie si sper sa o si termin.

Ce am invatat/descoperit din 2022?

Cel mai puternic sentiment e ca si atunci cand crezi ca nu mai poti tu de fapt mai poti sa duci si de aceea au si succes atat de mare toti coachii, toti cei care pun accent pe meditatie si relaxare. Nu ne dam seama cat de mare e viteza, cat de mult ne fortam creierul sa faca fata noianului de informatii si responsabilitati decat in momentul in care ne linistim macar o zi si nu ne gandim la nimic.

Cel mai dureros din punct de vedere emotional e sa intelegi, sa accepti ca nimic nu dureaza la infinit sau cel putin nu fara efort. Nici cea mai frumoasa prietenie, nici cea mai faina colaborare si nici chiar propriile sentimente pentru ceilalti. Cautam mereu stabilitate, dar suntem vesnic in dinamica, suntem mereu pe un nisip miscator, in plin desert cautand pretutindeni apa. Doar ca apa o gasesti acum, o pierzi si o mai regasesti dupa mult timp.

Oamenii sunt perceptii, au bulele lor de realitate si te filtreaza in functie de experienta, cunostinte si aceste perceptii. Uneori esti catalogat intr-un fel sau altul dupa anumite reactii, dar esenta este ca oamenii sunt dinamici si contextul influenteaza uneori, cum zicea proful meu de sociologie, mai mult decat temperamentul sau alte caracteristici ale unei persoane, dictand comportamentul final. Am invatat sa ascult cu mai multa atentie ce mi spun altii despre cum ma percep, dar sa selectez eu ce vreau sa schimb si daca consider ca e nevoie sa schimb.

Am invatat despre a pune limite, ca mai presus de a nu supara sau dezamagi este sa protejezi propriul suflet, propriul corp si sa ai puterea sa spui stop cand nu mai poti.

Ce vreau de la 2023?

Vreau sa pun in aplicare sau mai bine zis sa ma tin de lectiile invatate in 2022, sa ramana parintii mei in viata, sa fie si cei dragi sanatosi, sa calatoresc neaparat in strainatate o saptamana si sa cresc mai mult profesional decat am facut-o pana acum.

Nu am targete fixe, dar raman fidela ideei de a avea un echilibru cat mai bun zona personala-job si de a gasi cat mai des timp pentru mine.

Pentru mine de la mine cu drag

Publicitate