Gol

E un gol care se inalta si cuprinde un suflet,

Un gol golit de speranta suprapus perfect,

Peste zile reci si seci, zile fara de putere,

Zile prinse in frig, uitare si prea multa nepasare,

E un gol ce se simte ca un mare defect,

Ca si cum ar curge clor printr-un robinet,

E amar si intepator tot acest gol,

Si se poarta delicat,

De parca ar fi fara de pacat,

Cand el de fapt a zburat din stol,

Ca sa adune zâmbetul si voia buna,

Sa le ascunda dupa Luna,

E gol si ploua cu lacrimi incet,

Si sufletul se pierde in marele tren

Publicitate