Oamenii fericiti citesc si beau cafea

Agnes Lugand – a cincea carte a ei pe care o citesc si cea prin care a devenit celebra – Oamenii fericiti citesc si beau cafea. Am citit si continuarea -Viata este simpla, nu-ti face griji.

Ei bine Oamenii fericiti citesc si beau cafea nu m-a exaltat, cu mult mai bune mi s-au parut Intr-o zi ma voi intoarce la tine, despre care voi scrie in alt articol si Ceea ce nu poate fi ascuns.

Desi subiectul este extrem de emotionant – o femeie tanara isi pierde sotul si fiica intr-un accident rutier si ea incearca sa isi refaca viata alegand rand pe rand toate variantele: de la negarea realitatii prin refuzul participarii la inmormantare, la innabusirea durerii prin alcool, haos de la izolarea intr-un satuc irlandez uitat de lume pana la a se cufunda in munca pentru a amortiza durerea.

Parcursul ei capata o directie coerenta odata cu a doua parte a povestii Viata este simpla, nu-tu face griji! Formarea de psiholog a lui Agnes Lugand se intrevede extraordinar in scena in care Diane este invitata de Olivier la o cina la care participa si un cuplu cu bebelus. I se cere ei sa tina bebelusul, ea care isi pierduse cu un an in urma propriul copil. Scena este extrem de graitoare si dureroasa.

Imi place povestea de dragoste dintre Diane si Edward desi nu este construita verosimil – el fiind un barbat tacut, inselat de o alta femeie si ramas fara parinti, crescut fiind de Jack si Abby, unchiul si matusa. Cel mai bine creionat este portretul surorii lui – Judith, o fata plina de viata si sociabila, diametral opusa temperamentului fratelui ei si care ajunge o adevarata sora pentru Diane.

Actiunea este destul de previzibila desi pare ca ia o intorsatura odata cu intrarea lui Olivier in viata Dianei, un barbat bland care are rabdare si o sprijina sa se regaseasca pe ea ca femeie. Moartea matusii Abby schimba tot parcursul actiunii, dar va las pe voi sa descoperiti cum.

Oamenii fericiti citesc si beau cafea este numele cafenelei ridicata impreuna cu Felix, prietenul ei gay si care o leaga de Paris dupa ce se debaraseaza de apartamentul in care si-a trait cele mai frumoase amintiri cu familia. Este si emblema unei vieti linistite, care promite stabilitate, o viata boema, aglomerata dar nu exalteaza inima, nu o face sa tresare asa cum o fac petrecerile irlandeze din micul satuc Mulranny, marea furtunoasa si caldura sufleteasca a micii familii – Jack, Abby, Judith, Edward, micutul Delcan.

Mesajul cel mai important al cartii este unul optimist – ca oricat de multe lovituri ne-ar da viata, ne putem ridica. Ne va lasa cicatrici in suflet care nu se vor mai vindeca vreodata, dar vom putea sa le acoperim mai bine cu alte iubiri, cu alte clipe frumoase.

Oamenii fericiti citesc si beau cafea este descoperirea vietii cu toate clipele ei de la fericire si implinire sufleteasca la durere, agonie si moarte. Este ca si cum un copil urca o scara stiind ca la capatul ei il asteapta mama. Urca cu tot entuziasmul la inceput, arde de nerabdare sa sara trepte sa ajunga in bratele ei, dar cand ajunge acolo descopera ca mama nu mai e si plange, se inchide in el, neaga si intr-un final coboara. Acolo spre surpriza lui totala, il asteapta celelalt parinte si il reinvata sa aiba incredere in oameni si ca va fi bine. Un bine renascut din lacrimi, din durere dar si mai pretuit de copil care urca acum treptele maturizarii.

Este cu siguranta un roman bun, poate ca l-as fi creionat pe Edward altfel decat taciturn, dur si l-as fi facut mai comunicativ, caci mi-as fi dorit sa il descopar ca punct de reper pentru Diane si din acest unghi. Dar poate ca nu s-ar mai fi justifica finalul, daca ar fi altfel.

🌟🌟🌟 De la mine, voi care l-ati citit cum l-ati perceput?

Publicitate