Am crezut

Am crezut ca oamenii sunt fluturi si trebuie doar sa intinzi mana ca sa primesti in dar magia,

Am crezut ca oamenii sunt papadii prinse cu firul sperantei si al bunatatii,

Am crezut ca este la o intindere de mana fericirea,

Am crezut ca viata de adult este doar o extensie a copilariei si a jovialitatii,

Am crezut ca voi pasi mereu pe aripi de ingeri si caderea imi va fi amortizata,

Am crezut ca doar stelele, oamenii si clipele grele sunt trecatoare,

Am crezut ca ma invart cu viteza intr-o roata,

Am crezut ca pot sa opresc timpul o secunda, macar ea sa fie rabdatoare,

Am crezut ca iubirea salveaza orice cliseu,

Am crezut atat de multe pana m-am uitat in oglinda si am vazut ca sunt doar eu,

Un strop de rosu intr-un ocean de albastru,

Incercand sa supravietuiesc natang oricaror intemperii ale vietii,

Si descoperind ca sunt doar o furnica sfarmata de piciorul greutatii,

Si mai am doar sufletul mai mare decat singura aripa ramasa,

Si mi e frica ca Maine va deveni intuneric,

Si eu nu voi mai fi eu,

Ci doar un punct himeric,

Care ramane ancorat de un trecut mai luminos,

In timp ce viitorul se inchide dureros,

Si eu va fi doar un fir de papadie,

Suflat de vant si de un copil pentru care voi deveni amintire.

Publicitate