Și-a căutat-o, romanul care face inima bucăți

Cu ocazia Superblog, m-am reîntâlnit cu Emil, posesorul a 11 bloguri și fan al concursurilor de carte, mai ales pe blogul CitesteEmil. Am câștigat și am fost premiata cu o carte la alegere. Am ales Și-a căutat-o, romanul lui Louise O’Neill, desemnat Cartea Anului in Irlanda în 2015.

Cine ar putea citi mai usor Și-a căutat-o?

Sentimentul inițial cu care am rămas după ce am citit cartea este șocul și nu, nu sunt o jurnalistă care scriu articole de genul: „Soc și groaza, s-a măritat” pseudo-vedeta X”.

După ce m-am dezmeticit am trecut la faza doi – cea a trecerii prin filtrul rațiunii și trebuie sa recunosc ca e greu de citit. Este cu impact emotional puternic, poate cel mai ușor i-ar fi unui psiholog sa o citeasca, pentru ca el ar înțelege cel mai bine stările pacientei Emma: depresie, anxietate, atacuri de panica, dorința de suicid.

Dar cine nu ar avea aceste stări dacă ar trai experienta ei? Dacă din „prințesa lui tati”, dintr-o tânără superba, „perfecta chiar”, după care toți întorc capetele, uneori prea mandra de ea și invidioasa când sunt admirate și prietenele ei din gașcă ajunge la doua tentative de suicid?

Și-a căutat-o, romanul manifest nu feminist!

Un orășel mic, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, patru prietene in frunte cu frumoasa adolescentă Emma O’Donovan si o petrecere la unul dintre băieți acasă.

Nimic interesant, pana când Emma încearcă sa demonstreze ca poate fi și altfel „decât o fata cuminte” și se lasă atrasa în jocul seducției cu Paul O’Brien, „un tip cu reputație”, după cum ea înseși îl numește. Un joc pasional în care intervin alcoolul și „o pastiluța albastra, mica” pe care i-a dat-o Paul, care avea sa se dovedească mai târziu a fi drog.

S-ar zice că și-a căutat-o sau și-a făcut-o cu mâna ei, dar de la o intenție naiva de a epata, întreținută oarecum si de mirajul rețelelor de socializare, dar și de situația financiara modesta a părinților comparativ cu a prietenelor pana la o noapte tragica, ce ii va schimba viata pentru totdeauna, e cale lunga, zic eu.

Nu e un roman feminist, pentru ca este atât de realist, de psihologic, de echilibrat din punct de vedere narativ, încât îl poți cataloga drept un manifest, un indemn la reflecție, o lecție de empatie pentru o lume mai buna.

Și-a căutat-o, romanul care face inima bucăți

Este un manifest adresat nu faptasilor sau faptei în sine, violului pe care îl comit patru adolescenti, în frunte cu Paul O’Brien asupra Emmei O’Donovan, cât asupra atitudinii tuturor.

De la părinții care răsufla ușurați când Emma își retrage plângerea, la preotul care a botezat-o și care decide sa ia apărarea faptasilor.

De la toți cei care întrețin rețelele de socializare cu detalii din viata lor, inclusiv cu aspecte intime pana la cei care fac legea și dau întâietate acuzaților sa își ia avocați.

De la oamenii de rand, care iau decizii emoționale și stigmatizeaza pe cel diferit de ei pana la cei pe care ii cunoști de o viață, îti sunt prieteni și nu prea știi de fapt ce zace in ei.

De la toți Emma primește palme, care se suprapun peste sentimentele proprii de neputință, de rușine in fața tuturor, inclusiv a „calailor” ei, de silă fata de corpul ei și mai ales de vinovăție. Și-a căutat-o este un roman care face inima bucăți, pentru ca realizezi cat de fragil și în același timp cât de sadic poate fi un om, cât de neîncrezător poate fi și cât de înșelat de aparente este, cat de lipsit de empatie poate fi în cazul unui om altfel, diferit.

Oare va reuși Emma sa revină pe linia de plutire sau își va curma destinul? Citiți și aflați!