Azi vorbim despre tinerețe

Azi vorbim despre tinerețe pentru ca mi se pare o veșnicie de când n-am mai văzut tinerețea la fața. Ma uit la mine, dar nu ma mai simt chiar asa tânără, oare de ce?

Sa fie oare pentru ca vocea experientei te face mai cumpătat în cuvinte? Sa fie oare pentru ca tenul nu îți mai e la fel de neted, ravisant ca la 18 ani? Sa fie oare pentru ca naivitatea și-a luat locul la colt, lăsând aparenta maturizare sa se simtă in largul ei? Zic aparenta pentru ca suntem toți într-o continua maturizare. Sa fie oare pentru ca nu ne mai impresionează atât de usor nici măcar un zâmbet, un clinchet cristalin de copil?

Motive tot găsim cu carul dacă ne străduim sa le aducem în fata, dar nu din perspectiva asta vreau sa vorbesc. Azi vorbim despre tinerețe si forța ei de a schimba lumea.

Când vorbești cu părinții sau cu bunicii, le citești în ochi teama de schimbare, toate motivele pentru care ceva nu ar fi posibil sau ar fi foarte rău dacă s-ar întâmpla. Când le spui de asumare, ei, care acum câțiva zeci de ani te învățau sa fii bătăios, sa îți asumi greșelile, dar și aspectele pozitive, fac un pas în spate.

Tinerețea însă este luptătoare innăscuta, trecuta prin botezul naivității, dar gata sa se ridice oricând, chiar și de la înec.

Tinerețea este gata sa preia frâiele, sa facă bine, sa facă multe greșeli, dar sa învețe din ele.

Tinerețea se pune singura la pariu in cele mai grele și solicitante joburi, în cele mai neplăcute situații de viață, în cele mai puternice sintagme motivaționale pentru a-și satisface setea de cunoaștere și pe cea de înțelegere.

Azi vorbim despre tinerețe pentru ca bătrânețea noastră depinde de înțelepciunea generațiilor noastre de copii. Ei vor totul ACUM, ULTRAFAST și ULTRA PERFORMANT. Când vrei totul asa, ramai într-o stare permanenta de tensiune, de nerăbdare și riști sa cumperi iluzii care îți satisfac aparent aceste nevoi.

Nu întâmplător ii veți auzi pe cei mai in vârstă: „Stai tot timpul pe telefon, nu te odihnești niciodată, mănânci noaptea și îți distrugi stomacul și tot asa.”

Vocea bătrânilor se aude incet pe fundal în timp ce se retrag încet încet cu sau fără aplauze de pe scena vietii, în timp ce vocea tinereții este ca vuietul puternic al marii. Este pasionala, năvalnica, intensa.

Ea da culoare și iubirii, asa încât iubirea este un curcubeu de stări, dar este mereu fresh și capabila sa se reinventeze. Iubirea din tinerețe este presata cu săruturi multe – ascunse sau vizibile sa le știe toată lumea. Iubirea din tinerețe este plina de flori și râsete cu pofta și zâmbete naturale fără viclesuguri sau interese meschine.

Azi vorbim despre tinerețe, despre cum ne ia valul, ne lăsăm purtați o vreme de el, apoi ne prindem pe unde am lasat corabia și o îndreptăm hotărâți, dorindu-se sa fim cei mai buni cârmaci.

Și iată ca vremea trece, rasul cu toată gura e înlocuit de un zâmbet în coltul gurii. Tenul curat ca lacrima se brăzdează încet cu riduri fine, experienta face schimb cu inocenta în contul vieții. Iar adidașii si hanoracul sunt băgați la naftalina si înlocuiți cu pantofi cu toc, fusta peste genunchi și bluza cu sacou.

Azi vorbim despre tinerețe pentru a invata sa o prețuim pe măsura frumuseții ei, pentru ca la bătrânețe sa ștergem praful de pe sertarul cu amintiri din tinerețe. Sa privim la ele cu nostalgie și bucurie, azi e atât de scurt pe lângă mâine!

Pe curând draga mea oglindă,..

Poza de aici