Perlele spun povestea feminitatii si increderii, iar Vavaly o reda prin bijuterii minunate

Dintotdeauna am avut o afinitate pentru artisti fie ca vorbim de pictori, sculptori, muzicanti sau cei care confectioneaza diverse obiecte pentru ca ei incapsuleaza in arta lor emotie si o dau mai departe pentru ca tot mai multi oameni sa simta, sa fie, sa traiasca cu adevarat. Vavaly, invitata mea speciala se numara printre acesti artisti si reuseste atat prin ceea ce scrie pe blogul ei Vavaly.com, cat si prin minunatiile de bijuterii pe care le realizeaza, sa imi transmita acel amalgam de emotii pozitive dupa care toti tanjim – bucuria de a trai si nu oricum, ci in generozitate, iubire si armonie cu Universul din care facem parte, bucuria de a oferi bucati de suflet celorlalti, bucuria omului care si-a aflat misiunea pe acest Pamant si a ales sa o manifeste in totalitate.

Personalitatea ei este asemenea unei perle, elementul preferat in bijuteriile pe care le realizeaza: discreta, eleganta, constienta de propria valoare.

Ii sunt recunoscatoare ca a acceptat interviul si va invit sa cititi si sa va bucurati sufletul asa cum am facut-o si eu cand am primit materialul:

1. Povesteste-mi câte ceva despre tine, despre copilărie și cea mai draga amintire din perioada Crăciunului.

Am petrecut Crăciunurile copilăriei în anii 80. Prea multă culoare și veselie nu pot spune că era pe atunci. Dar eram copii, eu și fratele meu, apropiați ca vârstă, ne aveam unul pe altul și reușeam să ne înveselim împreună.

Crăciunul propriu zis nu era o sărbătoare pe atunci, nu avea o semnificație anume decât prin perspectiva culinară. Mama avea grijă să nu ne lipsească meniul tradițional: cozonacul, sarmalele, salata beof, răciturile.

Cu apetitul nostru de copii și cu lipsurile de peste an, perioada asta era un adevărat festin. Mi-o amintesc pe mama cu câtă dedicație se apuca de pregătiri, cum se scula cu multe ore înaintea noastră pentru a frământa, pregăti ingredientele, tăia și fierbe toate cele necesare. Cadourile le primeam de Anul Nou, cu Moș Gerilă.

2. Prin peregrinările in viață ai sărbătorit Crăciunul și in alt fel si dacă da, ce a fost diferit, deosebit?

Schimbarea în sărbătorirea Crăciunului a venit odată cu maternitatea. Abia după ce am născut și am pătruns în lumea magică a copilăriei, a cărților cu povești din ziua de azi, a creațiilor manuale, am învățat și înțeles cu adevărat ce înseamnă Crăciunul.

Am creat tradiții în familie împreună cu copiii mei. Începem devreme, chiar la sfârșitul lui noiembrie. Meșterim tot felul de decorațiuni pentru casă și brad, tăiem, lipim și pictăm de zor. E perioada cu cea mai multă inspirație creatoare parcă.

Facem fel de fel de biscuiți împreună, încercăm în fiecare an alte rețete. Nu mai este despre a ne hrăni, a mânca, este despre timp petrecut împreună. Citim povești, vorbim despre nașterea lui Isus, despre omenie, dăruire, iubire.

Am trăit Crăciunul și în America, am văzut decoruri de vis, în case ca în filme. Dar pot să zic că mi-a lipsit atmosfera de acasa, de la noi, din România. Sau cel puțin cea pe care o port eu în suflet, pentru că acum parcă nici aici nu mai e ce am trăit noi în anii trecuți. 

3. De unde pasiunea pentru bijuterii, pictura, exista un om in viața ta căruia i-ai moștenit pasiunea?

Tatăl meu este un om pasionat de orice se poate face cu mâinile. Nu există obiect pe care el să îl vadă și să nu îl poată reproduce. Din orice material, fie că e carton fie că e gard metalic. Cred că de la el îmi vine această aplecare spre a face tot felul de obiecte, de a face conexiuni între elemente aparent fără nici o legătură între ele.

Deși făceam și înainte de a avea copii tot felul de activități creative, explozia internetului și a creativității în rândul mamelor mi-a deschis o nouă lume. Am început să experimentez cu tot felul de materiale, cu orice ocazie, pe fel de fel de teme.

Așa a apărut și blogul în viața mea, așa am început să scriu și să împărtășesc despre bucuria de a trăi.

4. Spune-mi povestea primei bijuterii confecționate de tine.

La un moment dat, în lumea bloggerițe-lor mame a venit o provocare: să realizăm o bijuterie în tehnica steampunk. E o tehnică care folosește rotițe, componente de mașinării, combinații neașteptate de elemente. Am creat o pereche de cercei și un pandantiv. Acel moment a fost o revelație pentru mine: mirosul metalului, utilizarea instrumentelor de lucru, frumusețea bijuteriilor create mi-au dat un sentiment de ”acasă”.

Am mai creat apoi sporadic bijuterii, dar fără o direcție anume. Nici nu pot să spun că purtam bijuterii sau că știam cum să le port.

Acum doi ani am conștientizat cu adevărat că a crea bijuterii ar putea fi modul în care eu să îmi duc misiunea în lume: aceea de a pune femeile în valoare, de a promova creativitatea și frumosul. Așa s-a născut VavalyArt&jewelry.

Eram în America și trăiam într-o comunitate de oameni din lumea întreagă. Am dorit să dăruiesc femeilor cu care mă întâlneam, câte un dar de Crăciun. Am confecționat peste 30 de perechi de cercei într-un timp relativ scurt și reacția lor m-a încurajat să fac un pas mai departe. Tot acolo mi-a venit și ideea bijuteriilor cu perle.

Perlele au ceva aparte, spun o poveste despre feminitate, atitudine, încredere. De aceea le-am ales să reprezinte ceea ce fac. 

5. Ce crezi ca spun bijuteriile despre cineva si ce spun ale tale despre tine?

Noi, oamenii, suntem ființe în continuă transformare. Suntem într-o dinamică continuă. Așa se întâmplă și cu preferințele noastre vestimentare sau în accesorii. Bijuteriile sunt (sau ar trebui să fie) un fel de carte de vizită despre ceea ce suntem într-un moment. Alături de haine, parfum, coafură, noi ne exprimăm prin toate astea. Sunt un fel de armură cu care ieșim în lume.

Eu sunt acum într-o tranziție de la femeia de 40 de ani la cea de 50. Da, știu, vârsta e doar un număr, dar când simți și trăiești conștient etapele astea, când ești atent la tine și la cine ai devenit, realizezi că ți se schimbă și ”limbajul de exprimare” cu care ieși în lume.

Acum îmi plac bijuteriile mai opulente, mărgelele, cerceii care se văd, care au culoare, îmi place texturile naturale, fluide, perlele, pietrele prețioase, metalele scumpe. Și cred că e normal să fie așa. Dar toate acestea așezate în poveste și nu din afara ei.

Perlele, cele pe care eu le promovez și cu care mă joc creativ, sunt nu doar elementul bogăției ci, sunt, în primul rând, elementul de subliniere al feminității.

Perlele ne fac să ne simțim sigure pe noi, să avem o anumită atitudine. Ne fac să vorbim altfel despre noi. Mie îmi plac pentru că nu au nici pretențiile diamantelor dar nu au nici cumințenia pietrelor semiprețioase.

Perlele sunt unice și au propria lor poveste.

6. Cum transformă arta un om si cum te-au schimbat pe tine de a lungul timpului pasiunile?

Un citat descoperit de curând m-a făcut să înțeleg mai bine ce înseamnă arta.

Arta este fiica libertății. Una din valorile mele este libertatea. Libertatea prin artă mi se pare cea mai frumoasă. Arta îți dă mijloacele de exprimare, îți lasă timp să stai cu tine, te ajută să spui lumii despre cine ești.

Pentru mine tot ce am experimentat și învățat în ultimii ani m-a ajutat să cresc atât ca om, locuitor al acestui pământ, cât și ca ființă spirituală. Arta facilitează generozitatea iar asta e una din cele mai bune modalități de a te simți împlinit.

7. Un cuvant de incheiere 🙂

Militez foarte mult pentru a ne da voie să visăm și să ne împlinim visele, indiferent cât de ireale ar părea ele. De aceea zic: scoate ”romanul” acela din sertar pe care îl ții ascuns de ani de zile și arată-l lumii!

Fii cine vrei să fii!

Pe Vavaly si bijuteriile minunate care ii ies din maini le gasiti pe Facebook: VavalyArt&jewelry