Pentru ca simt un strop de fictiune patefonul
Fictiune S. I. M. T

Pentru ca S. I. M. T un strop de fictiune – Oh Carol si un patefon

Erau veseli, tineri si iubirea li se citea pe chip. Dansul era modul in care isi spuneau „Te iubesc”. Era suficient sa ii vezi cum se miscau pe ritmurile lui Neil Sekada, Oh Carol si stiai ca sunt 2 in 1.

In fiecare saptamana se duceau la cate o serata dansanta, pana cand un bun prieten le-a adus in dar un patefon. De atunci casa le-a devenit scena. Aveau un ritual numai al lor. Ea se aseza in fata oglinzii, isi dadea cu rujul rosu, isi punea rochita clos cu buline negre, el venea din camera alaturata imbracat cu jacheta neagra, pantaloni albi si pantofi tip Oxford.

Initial parea sa o ignore, tragand cu nesat dintr-o pipa confectionata din briar. Ea se plimba mandra in jurul lui, dar fara sa il bage in seama si dadea drumul la patefon. Atunci ca prin minune, el lasa pipa in suport si o invita la dans, nu inainte de a face o reverenta si de a-i saruta mana. Oh Carol deschidea intotdeauna balul, apoi urmau la rand Beatles, Rolling Stones, Johnny Cash. Cu fiecare cantec compuneau un univers doar al lor in care sentimentele curgeau lin si constant asemenea discurilor din patefon.

Cand a izbucnit razboiul, prima data l-au negat, ramanand in bucla lor roz, cu muzica sa le aline temerile.

Dar bombele brazdau cerul din ce in ce mai amenintator si urletele mamelor ramase fara copii nu puteau fi acoperite nici de cea mai frumoasa muzica din lume.

Atunci au luat hotararea sa incerce sa plece in Turcia. Bunul lor prieten I-a ajutat ducandu-i pana la granita. De acolo cu putin noroc, daca treceau de verificari, aveau sanse sa treaca la turci si sa scape. Le va lipsi patefonul, dar macar vor trai sau asa sperau.

Cerul nu mai avea stele, totul era un rotocol de fum si imprejur domneau cadavrele – batrani, tineri, bogati, saraci, copii, toate se reduceau la bucati de carne amestecate intre balti de sange. Vieti oprite din curs prea devreme. Langa ei in masina care avea sa-i duca spre libertate, era si o mama cu o pereche de papuci in mana. Erau papucii copilasului, atat ii mai ramasesera de la el.

Au incercat sa treaca granita, dar un huligan inalt de doi metri cu o pusca i-a oprit. Carol a strigat ceva, dar bruta I-a dus pusca la tampla si a avertizat-o ca la urmatorul sunet, ii zboara creierii.

In fata lor, inima unui barbat era strapunsa de gloante, in timp ce femeia asista neputincioasa. Ochii ei erau pierduti, mainile se leganau in nestire. O fractiune de secunda mai tarziu si din gura ei tasnea sangele ca dintr-o stropitoare, moartea nu facea selectie, ii lua la rand. Urmau ei cu siguranta. S-au imbratisat de bun ramas.

Bruta insa a vazut o tanara, era frumoasa cu ochi de culoarea marii involburate, cu parul roscat si un trup ademenitor, sanii mici ca niste caise i se iveau prin ia cea alba.

-Mi-e pofta de tine frumoaso! Bruta I-a pus mainile sale direct pe sani si si-a apropiat gura. Amena plangea, dar o palma grea i-a amutit glasul.

-Lasa bocetele stricata naibii!

Cu si mai mare forta a tras-o spre el si I a smuls ia. Maher a strâns-o pe Carol cu toata puterea: – Nu iti va face nimic! Doar peste cadavrul meu!

Bruta I-a lasat in pace, dar continua sa o agreseze pe tanara. Trupul ei alb ca spuma laptelui se impregna de saruturile hulpave si mainile agresorului. Ochii ei scaparau vapai de furie si disperare. Maher nu a mai rezistat:

-Las-o in pace nenorocitule!

Huliganul s-a intors, a aruncat-o ca pe un sac de cartofi pe tanara si a tras cu sange rece, o data, de doua ori, de trei. Glonturile I-au strapuns inima lui Carol. Apoi, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, vocea stridenta si batjocoritoare I-a strigat lui Maher:

-Ti-a placut, mai vrei sau crezi ca e suficient? S-a intors catre tanara facandu-I cu ochiul:

-Acum e randul tau!

Maher s-aruncat asupra lui Carol ca leul asupra pradei:

-Iubirea mea, iubirea mea rezista! Te rog nu ma lasa singur!

-Hai ca ne-a chemat sefu, trebuie sa mai luam niste copii ostatici. Huliganul s-a desprins de tanara si a iesit.

Maher si Amena si-au dat mainile si au cuprins-o amandoi in brate pe Carol. Lacrimile curgeau in valuri peste chipul de papusa al lui Carol si spalau sangele.

Nici unul nu mai avea puterea sa zica nimic, dar ochii lor spuneau povestea a tot ceea ce inseamna un razboi – o istorie franta, o lumina a pacii acoperita de intuneric, bestialitatea in forma cea mai groteasca, primitiva a omului in comparatie cu animalele.

15 ani mai tarziu.

Razboiul se incheiase, marturia lui erau cladiri devastate, orase ruinate si mirosul, puternic al miliardelor de cadavre arse. Cei care supravietuisera nu mai erau oameni, ci doar morti umblatori. Maher se intorcea la apartamentul in care isi traise iubirea cu Carol. Langa el o tanara cu o camera de fotografiat il privea cu ingrijorare.

-Sunteti sigur ca vreti sa faceti asta?

-Da! Intra te rog! Aici e oaza mea, aici e sufletul lui Carol!

Maher isi ia pipa si se uita la patefon, se mira ca intre atatea pietre a ramas intact. Ba chiar merge.

-Oh Carol al lui Neil Sekada se aude la fel de bine. Batranul trage din pipa si privirea reconstituie trecutul.

Amena imortalizeaza momentul si simte cum dincolo de darmaturi, de ruinele unei vieti care abia mai palpaie in ochii batranului, dragostea a ramas, sufletele lui Carol si Maher danseaza pentru eternitate, dar este un dans invizibil pe care nici macar aparatul ei ultraperformant nu il poate capta.

-Felicitari, senzationala carte si discurs! Fara indoiala meritati din plin Premiul Nobel pentru pace!

-Multumesc din suflet pentru aprecieri!

Tanara din fata mea are doar 16 ani si a reusit intr-o luna de la publicarea cartii ceea ce nu au reusit mari lideri de stat, dupa n intalniri la nivel inalt, sa opreasca un razboi civil!

A folosit puterea cuvintelor, a jonglat cu emotiile si sufletele oamenilor, inclusiv ale celor decisi sa porneasca un razboi, atat de precis, cu atata indemanare incat a reusit sa ii puna capat. Iau cartea in mana si deschid la prima pagina:

-Dedicata Amenei, verisoara mea si celor care mai cred ca iubirea stinge un razboi!

*Proiect SIMT powered by Monasimon.ro

8 gânduri despre „Pentru ca S. I. M. T un strop de fictiune – Oh Carol si un patefon”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.