Timp liber & Travel & Film

Acolo unde canta racii – un film la granita dintre plictisitor si inedit

Acolo unde canta racii este romanul de debut al Deliei Owens, declarat Best seller de New York Times si ecranizat de curand.

Am fost sa vad in seara asta la Happy Cinema si pot spune ca pentru mine Acolo unde canta racii este la granita dintre plictisitor si inedit.

Nu am citit cartea, deci nu as putea sa spun daca impresia de film plictisitor se datoreaza regizorului, cu atât mai mult cu cât a avut un oarecare nivel de suspans, fiind vorba de o crima intr-un micut orasel al anilor 70.

A inceput in forta cu micuta Kya alaturi de familia ei, care alege sa o paraseasca incepand cu mama ei, urmare a abuzurilor fizice, violentei provenite din partea tatalui.

Sunt emotionante scenele in care ea alearga dupa mama ei in ziua plecatii acesteia, in care se duce la scoala, in ideea de a obtine un pranz, de a-si linisti foamea si este batjocorita de colegi pentru ca este diferita, „fata mlastinii”.

Dupa acest prim tur de forta, in care iti smulge macar un zâmbet, daca nu chiar lacrimi, povestea se dilueaza si devine oarecum plictisitoare, desi intentiile regizorului sunt cat se poate de bune: de a surprinde maturizarea, „inflorirea” tinerei Kya sub efectul dragostei a doi barbati foarte diferiti: unul visator – Tate, indragostit de magia mlastinii si a naturii ca si ea, dar care alege studiile in locul unei vieti linistite, la adapostul naturii si celalalt Chase- pragmatic, dispretuitor si aventurier.

Tate pleaca la studii dar se reintoarce chiar la momentul in care Kya trece prin clipe dureroase alaturi de Chase, care o agaseaza si o agreseaza fizic, dupa ce ea afla de logodnica lui si incearca sa puna distanta intre ei. Chase este ucis si ea este principala suspecta.

Nu va spun finalul, ci ma voi raporta la prestatia actritei care a interptetat-o pe Kya, Daisy Edgar Jones, deja premiata cu un glob de aur la 24 ani. Exemplara – atat de expresiva cum rar mi-a fost dat sa vad o actrita (poate doar Kate Winslet in Titanic) si modul cum a facut conexiunea cu Natura, cu mlastina de parca ar fi fost parte din ea. O prestatia superba care a contribuit la impresia de noutate!

Per ansamblu Acolo unde canta racii este la granita dintre plictisitor pentru ca nu reuseste sa alterneze in mod echilibrat secventele romantice cu cele in care actiunea curge si da senzatia de batut pasul pe loc si cea de inedit pentru ca mai rar vezi o mlastina Californiana, o dovada de convietuire si adaptare perfecta a omului la frumusetea si salbaticia naturii, un subiect antrenant precum o crima.

Per ansamblu 4 stele din 5 si pentru cei care l-ati vazut deja, ce parere v-a lasat?

2 gânduri despre „Acolo unde canta racii – un film la granita dintre plictisitor si inedit”

  1. Filmul nu e rau, dar putea fi mai scurt si mai concentrat. Cred ca intentia din spate a fost sa redea cat mai Fidel cartea doar ca intr-un film nu mi se pare o idee buna, cel putin la capitolul relatiilor cu cei doi

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.