Frumusețea este în ochii privitorului

Scriu acest articol inspirată de o probă tare faină din Superblog– cea lansată de Farmacia la preț mic pentru promovarea produselor de înfrumusețare La Cabine. Pretextul probei este absolut delicios – o invitație la Palatul Regal din Madrid pentru a testa produsele pe propria piele. Vă invit să citiți cât mai multe articole din concurs pentru că sunt foarte faine.

Nu mă voi raporta în niciun fel la probă pentru a nu periclita în vreun fel evoluția concursului, ci doar mă voi raporta la concepția mea despre frumusețe. Doar voiam să vă zic că acest articol s-a născut după ce am citit diverse articole faine pe acest subiect.

Este un privilegiu să fii frumoasă natural. Să ai ochii mari, părul bogat, sprâncen bine conturate, gene lungi, buze pline și apetisante. Să ai un ten curat ca lacrima, fără pistrui sau acnee sau orice altceva. Dacă mai ai și un corp 90-60-90, rivalizezi cu siguranta cu întreaga industrie de înfrumusețare, inclusiv cu cea axată pe intervenția chirurgicală.

Nu e un secret că femeile, mai ales cele potente financiar, apelează după o anumită vârstă sau din anumite motive indiferent de vârstă, la diverse tehnici de înfrumusețare fie pe cale chirurgicală – botox în buze, ridicare de pomeți, fie injecții cu colagen, fie sprâncene tatuate, gene false șamd.

Industria de înfrumusețare aduce astfel nu doar un chip mai plăcut din punct de vedere estetic, ci și mai multă încredere în sine, mai multă îndrăzneală în relații și este mai mult despre o nouă versiune a ta, îmbunătățită.

La un nivel micro, pentru fiecare femeie care apelează la astfel de tehnici, fiecare pas este un succes. La un nivel macro, vorbim de o industrie care accentuează sau propagă ideea discriminării, că femeia nu poate fi iubită, respectată, apreciată dacă nu este frumoasă. Descoperim că între Adam și Eva, Eva nu doar că este păcătoasă, mușcând din mărul interzis, ci este și imperfecta, de neacceptat așa cum e in starea ei naturală.

Consecințele sunt dezastruoase la nivel psihologic pe termen lung – tot mai multe femei fiind incapabile să își accepte vârsta, să își iubească și micile riduri și în definitiv pe ele însele și unele sunt în stare să rămână în relații toxice mult timp sau să accepte înșelatul doar pentru că nu sunt „suficient de frumoase”.

Si vine întrebarea – cât de mult să fie frumoasă o femeie? Cât să placă privitorului!

Frumusetea este în ochii privitorului, dar cine este acesta? Poate fi un bărbat și el, în funcție de nivelul intelectual, de experiența de viață, va aprecia frumusețea fizică până la un punct. Asta înseamnă că poți ajunge să fii chiar Angelina Jolie, dar dacă pentru el frumusețea stă într-o dantura și mai ales un zâmbet perfect, ei bine n-ai decât să îți pui poalele în cap, el pentru aceste două aspecte te-a ales în prima fază.

Frumusetea este în ochii privitoarei și o femeie se va uita de cele mai multe ori la altă femeie, prin comparație cu propriul chip și mai ales propria impresie despre frumusețe. La fel, degeaba ai ochii albaștri, dacă o altă femeie te va judeca prin prisma părului tău drept versus buclele ei nazbatioase, care îi dau de furcă în fiecare dimineață.

Dacă frumusețea este în ochii privitorului, de ce noi femeile ne dăm peste cap în fiecare dimineață, de ce stăm cu orele până alegem o ținută, până ne machiem, ne dăm cu creme șamd? Ce spune asta despre noi? Că am căzut în capcana industriei de înfrumusețare, care ne vrea slabe sufletește și dornice de a ne lăsa în brațele bisturiului sau a altor tehnici? Sau dimpotrivă că am devenit narcisiste și ducem frumusețea la un alt nivel, încât ridicăm constant standardul privitorului?

Aș tinde să cred că e puțin din fiecare, în funcție de context, dar oricare dintre variante lasa cicatrici în sufletul nostru pentru că transmite senzația de nemulțumire sau că frumusețea exterioară o bate pe cea interioară și de aici ajungem la alte clișee care se adeveresc uneori-că femeile frumoase au mai multe șanse la un loc mai bine plătit, că sunt mai bine văzute sau avantajate în anumite situații.

Unde se situează în acest context produsele de înfrumusețare cum sunt cremele pentru ten de exemplu?

La frumusețe interioară! Da, ați citit bine pentru că o femeie frumoasă în proprii ochi își doreste să emane în exterior ceea ce resimte în interior: prospețime, vitalitate, lumină. Cremele care fac parte din ritualul zilnic, însoțite de mișcări circulare, de tandrețe sunt de fapt micii pitici care o ajută și o pun în evidență pe Albă ca Zăpada.

Asta înseamnă că există o linie fină de demarcație între frumusețe ca ritual de îngrijire pentru că îți pasă de tine și frumusețea dependentă de ochii privitorului extern.

E preferabil să prelungim cât mai mult frumusețea unui trandafir din glastra udandu-l, oferindu-i lumină și tot ce are nevoie să crească, dar e păcat să nu îi admirăm frumusețea chiar și când aceasta ofilește încet.

Frumusețea este în ochii privitorului, dar să îl alegem cu grijă și preferabil primul să fim chiar noi! Pentru fiecare rid de expresie există o lecție, deci putem alege să apreciem ceea ce ne-a învățat viața, în loc să ne cramponam de rid.

Să ne simțim frumoase!

*Poza de pe coperta apartine lui Laurentiu Dumitru si a fost descarcata de un grup de Fb de fotografie

*Celelalte poze – surse pixabay si internet