Bacalaureat. Când pronunt cuvântul acesta, o ploaie de amintiri si de senzatii imi trec prin corp si minte ca si cum momentul ar fi fost ieri.
Am terminat a doua pe liceu, nici macar nu m-am uitat pe liste, stiam doar ca o sa il iau. Mama ma astepta cu ochii în lacrimi, ii auzea pe ceilalți părinți vorbind, printre rezultatele propriilor copii, despre mine si despre Anca, fata care fusese pe locul 1.
Cand am vazut si eu rezultatul m-am bucurat ca un copil căruia i-ai promis cea mai frumoasa jucărie si dupa ce l ai amanat cat ai putut de mult, i-ai oferit-o in sfârșit.
Tot de atunci imi aduc aminte penultima meditație la romana, cand am discutat cu profesoara fix despre Ion, romanul lui Liviu Rebreanu. Am fost super incantata cand mi-a picat la Bacalaureat, cu atat mai mult cu cat pe vremea aceea uram poezia si tare mi-era sa nu imi pice Bacovia sau Lucian Blaga. A fost unul dintre cele mai frumoase mesaje primite de la profesoara dupa afișarea rezultatului:9.75 – „Știam că ai să reușești!”.
O confirmare a muncii mele și a tuturor emotiilor care m-au incercat- de la proba orala la franceza unde mi-a picat ceva despre ciclism in Franța până la ultima probă, la economie, cand eram atat de stresata ca am ramas cu senzația ca am ratat jumatate din cerinte. (in realitate nu ratasem decât mai multe ore de nesomn, nota a fost 9.5)
Acum Bacalaureatul este in stil nou. Am descoperit astăzi ca unul dintre subiecte a fost ca tinerii sa elaboreze un text argumentativ: „daca greutățile vietii pot ingreuna sau nu realizarea responsabilităților față de familie”.
Pentru mine enunțul a fost puțin șocant, atat pe zona de gramatica cat si din perspectiva obiectivului pentru care ai da la bacalaureat un astfel de subiect. Un argument pe care l-am citit este ca urmare a Pandemiei, era nevoie de subiecte mai usoare.
Un argument oarecum valid si spun asta pentru ca tinerii au stat mai mult in casa, cei care au parinti cu o situație macar decenta le-au pus la dispozitie un laptop, deci premise pentru o buna informare, pentru a învața materia chiar si in lipsa unui profesor care sa tina pasul cu tehnologia, existau.
Extrem de bun argumentul pentru copiii ai caror parinti nu au ce le pune pe masa, cu atat mai putin bani sa le cumpere un telefon scump, o tableta sau un laptop. Dar de ce nu faci tu Minister o situație cu acesti elevi si sa le dai fix lor un astfel de subiect? Eventual poate întocmești si un plan de masuri pe baza „greutăților pe care le regasesti expuse printre lacrimile adolescentilor.
Si totuși sa dai un astfel de subiect la Bacalaureat îmi pare un moment jenant, ca sa ma exprim elegant.
Un prim argument este ca nu ai cum sa ramai obiectiv tu profesor care corectezi la o tema atat de „subiectiva”. E ca si cum ti-ar cere cineva sa scoti ceva matematic dintr-un text despre iubire. Cel mult poti spune ca ai nevoie de doi oameni pentru o relație de iubire, dar de aici inainte e emotie, sensibilitate si subiectivitate cât cuprinde.
Un alt aspect este legat de scopul unei astfel de argumentari. Nu spun ca Bacalaureatul de pe vremea mea era bun, ca nici atunci nu erau inspirate subiectele, dar ideea e cu ce il ajuta pe viitorul absolvent un astfel de eseu argumentativ? Adica de ce nu ai pune cerinta într-un context legat de piata muncii, nicidecum de familie cand stimabilul tânăr se pregătește sa isi aleaga viitoarea meserie, nu sa isi faca o familie. Or mai fi si excepții, dar ultimile statistici despre căsătorii, rata natalității fix asta demonstrează, ca nu ne mai grabim la casatorii si procreere, ci sa ne satisfacem nevoi primare – o mancare, o factura de achitat, „nimicuri” din astea.
Bacalaureatul trebuie sa fie un examen al maturității, doar ca tinerii de azi sunt mult mai descurcareti decat eram noi si „scoala vietii” nu le e ceva strain. Cum sa dovedim prin argumente maturizarea pentru ca un astfel de eseu sa fie deopotriva reprezentativ pentru cerinta si pentru starea elevului? Poate doar cei care și-au luat joburi part time si au venit morti de oboseala la examene sau au aplicat la mii de joburi si nu i-a luat nimeni in seama, pentru ca noi suntem tara in care tinerii „se nasc cu experiență de muncă”, sa aiba ce scrie.
Dar ce te faci cu cei care primesc bani de buzunar-sute sau mii de euro de la părinți? Ei sa scrie despre cât e de „greu” sa ii cheltui sau cum?
Si ca un ultim argument-intre un text care te impresionează pana la lacrimi cu argumente despre greutățile vietii si un text care iti da exemple din literatura, sec dar argumentat, tu ca profesor ce selectezi? Adica se vor aplica standarde diferite de măsurare pentru același tip de „eseu argumentativ”.
Nu stiu daca se va mai îndrepta ceva in plan educational sau vom trece la un sistem de educatie alternativa, în care banul va face diferența (pacat totusi ca la vot nu mai contează diferenta). Cert este ca Bacalaureatul s-a adaptat și el Pandemiei, e in stil nou. Ca sa nu fiu Scrooge, va las cu un scurt text:
Bacalaureat – cimitirul tineretii mele,
Mi-ai furat nopțile albe de iubire, alcool si nemurire,
Si ai cerut tocmai in plina Pandemie,
Sa scot greutatile la suprafață,
Cand gura mi-e uscata, iar capul se misca ca un elefant,
Asta este chin, nu e nici plăcere, nici viața,
E doar o scurtătura spre stergerea folderului „cursant”,
Semnez al cursurilor online cel mai puternic militant
Inimadincuvinte 