Fără categorie

Vacanta pe romaneste si intamplari din 4 zari

„Daca anul asta a fost cu stop joc la calatorii, hai sa va fac macar virtual pofta de vacanta pe romaneste. Mai pe romaneste abordarea, dar sa nu va ganditi ca ma limitez la plaiurile bastinoase. Ba dimpotriva, am povestiri si intamplari de prin alte zari 🙂

Oni m-a invitat sa scriu la ea pe blog, dar nu oricum, ci cumva pe gustul meu.”

Iar eu ii multumesc lui Daniel pentru deschidere, pentru un articol minunat si va invit sa il cunoașteți – este jovial, avid de cunoastere, petrecăreț, un om minunat:

„Asa ca va dezvalui o reteta de Mousaka multiculturala, dar cu straturi romanesti:

  • experiente culinare,
  • travel,
  • viata,
  • iubire.

Nu va mai spun ca m-am indragostit de Thassos in particular si de Grecia in general. Din mai multe puncte de vedere care au legatura chiar cu straturile de mai sus. Pai degeaba credeti ca am zis Mousaka?

De mancarea si vinurile grecesti descoperite in vacante nu mai zic la modul general. Ci, asa cum ii sta bine unui blogger, va las un link. Iar in continuare condimentez reteta cu imagini si cu intamplari de exceptie.

Nu mai insist cu Thassos, desi daca adun zilele petrecute acolo in vacanta imi da un numar de 3 cifre. Dar daca aveti nevoie de idei pe-acolo, va raspund in comentarii. Pana atunci insa va povestesc o intamplare adevarata din Halkidiki.

Vacanta pe romaneste in Grecia

Am fost de mai multe ori in Halkidiki, insa intotdeauna pe bratul din mijloc, pe Sithonia. Stiam din vacantele trecute ca se mananca bine la 5 steps in the sand. Asa ca am poposit acolo si la ultima descalecare.

Mancarea la fel de buna ca intotdeauna, singura diferenta a fost ca acum eram mult mai interesat de vinuri si mai ales de soiurile grecesti. Fiind la masterul de Expertizare Viti-Vinicola m-am documentat teoretic despre vinuri si apoi am experimentat la fata locului.

Cum se intampla de obicei, atragi in viata reala situatii si persoane care au legatura cu ideile pe care le ai atunci in cap 🙂 Mai simplu spus, ai grija ce gandesti/doresti, ca s-ar putea sa se intample.

Am ajuns noi la taverna in gasca mare romaneasca, cu gura la fel de mare, cand ne-a intampinat un grec care ne-a vorbit romaneste. L-am intrebat cum de stie asa de bine limba noastra, iar raspunsul lui a fost de 100 de puncte:

– Cu sotie si soacra moldoveanca, cum mama dreaq sa nu vorbesc romaneste 🙂

Pe urma a fost randul nostru sa-l uimim, cand majoritatea de la masa am comandat sun dried grill octopus. Adica varianta aia de caracatita uscata la soare, care desi este mai tare, are o cu totul alta savoare. Bine, au mai comandat companionii peste sau scoici, dar omul a fost impresionat.

Grecul moldovean si vacanta pe romaneste in Halkidiki

Ne-am luat cate o bere greceasca asa de incalzire. Vorba vine de incalzire, ca halbele erau brumate de gheata. I-am zis ca vom comanda si vin cand… vin mancarurile.

Mai cu vorba, cu bere si cu poze, au sosit si bunatatile. L-am intrebat atunci de un vin alb, care sa mearga si cu caracatita mea si cu peste, ce-si luase doamna. Dar i-am zis si 3 conditii: sa fie rece, sec si dintr-un soi grecesc.

M-a intrebat ce soiuri am mai gustat, a dat din cap aprobator la lista experimentata de mine apoi mi-a zis ca-mi aduce ceva ce n-am mai baut. Si nici n-o sa mai beau 🙂

Vin dep(l)in

Asta cu „n-o sa mai beau” putea fi interpretata in 2 feluri. Ori este un vin genul Orange Wine, care ori iti place, ori nu-ti place. Ori este ceva foarte rar, un caz particular dintr-un anumit an sau exceptii de-astea.

Ne-a adus vinul intr-o carafa, destul de rece pentru temperatura de-afara.

Pe gustul meu ar fi trebuit sa fie mai rece, insa abia pe urma am inteles de ce era tocmai bun asa. M-am uitat la culoare, l-am mirosit, l-am gustat si mi-am dat cu parerea ca ar fi un soi destul de aromat. Am si zis Muscat de Alexandria, a apreciat raspunsul si apoi mi-a spus despre ce-i vorba.

Era un soi de muscat local, mai special prin faptul ca in zona respectiva vita de vie infloreste in acelasi timp cu pinii. Iar albinele polenizeaza si pinii si florile vitei de vie, imprumutand aromele. Se simtea in vin o nota de pin, tocmai bine cat sa-l faca deosebit. Iar temperatura vinului punea in evidenta aroma subtila de pin.

caracatiza la gratar si vin a la grec

Mi-a placut vinul si chiar a a mers bine cu mancarea. Iar data viitoare cand am revenit la 5 steps in the sand, i-am zis ca stie el ce vin imi place, de-ala „cu albine si pin”. Mi-a zis ca si eu stiu ca mi-a spun ca n-o sa mai beau altadata 🙂

Motivul era simplu, facuse foarte putin vin din soiul respectiv si se terminase. Insa am apreciat faptul ca am fost printre cei care au gustat minunatia.

Alte intamplari cu greci si cu scoici 🙂

N-a fost singurul grec care vorbeste romaneste pe care l-am intalnit in Grecia. In Thassos, tot la o taverna, ne-a intrebat un grec pe romaneste de unde suntem. I-am zis noi Craiova si Timisoara, dar a zis ca nu asa. Olteni, moldoveni sau ardeleni, sa stie ce bancuri sa ne spuna 🙂 Si ne-a spus niste bancuri cu olteni pe care nu le stiam.

Tot din Halkidiki, dar din alt an, am o amintire savuroasa cu scoici.

Gasisem un loc mai salbatic, pe care il apreciam din mai multe puncte de vedere. Mie-mi placea pentru ca puteam sa pescuiesc, iar ceilalti apreciau peisajul si linistea.

Nu prea era nimeni pe-acolo, drumul spre zona respectiva fiind destul de dificil. Dupa ce urcam si coboram nu stiu cate coline, lasam masinile intr-un loc de parcare din care puteai sa cobori spre mai multe plaje.

Ei bine, spre locul unde ne duceam noi era cel mai dificil de mers. Practic nu era o plaja, ci stanci pe care se adunase nisipul adus de valuri.

Sus langa parcare era si un fel de beach bar. Adica pusese grecul 4 stalpi si un cearsaf alb pe post de acoperis si facuse un bar. Cu cocktailuri, apa rece, bere, dulciuri si ce mai avea el pe acolo.

Cum noi masculii eram ocupati sa luam din masina sezlonguri, scule de pescuit si altele, femininele au plecat inainte si au trecut pe langa bar. Grecul le-a ademenit cu nu’s ce cockatiluri afrodisiace. Pe urma ne-a vazut venind si pe noi si n-a mai insistat 🙂

Am stat noi ce-am stat la plaja si pescuit pana cand au inceput copiii cu vreau si eu un suc, vreau si eu un dulce, cum se intampla de obicei. Asa ca doamnele s-au dus cu copiii la beach bar si le-au luat ceva de potol.

Ele si-au luat cocktailuri, iar grecul le-a zis ca din partea casei le da si cate o scoica, care se mananca cruda. Spunea el ca scoicile crude sunt foarte sanatoase si chiar afrodisiace.

Scoici grecesti cu lamaie

Scoicile respective le scotea direct din cochilie, le punea lamaie si asta era tot. Cum cocktailurile aveau protocale si alte citrice pe langa alcool, au mers de minune.

In timp ce se laudau doamnele cu ce minunatii au baut si mancat, unul dintre copiii din grup ne-a uimit. Fusese cu ele la bar si a vazut scoicile. Dar cum toata ziua se juca cu ochelarii prin apa, le-a zis ca la noi la plaja e plin de scoici de-alea prin mare.

Atata ne-a trebuit. Cine credeti ca scormonea nisipul prin mare a doua zi? Dar nu degeaba, am adunat o galetusa plina cu scoici 🙂

A fost misto cu copiii care le inceput sa uitau chioras la scoici. Cum sa le mananci asa crude, direct din carapace, doar cu un pic de lamaie?

bunatati grecesti scoici crude

A fost mult pana cand unul dintre ei a gustat, apoi n-am mai avut loc de ei 🙂

delicioase in vacanta pe romaneste

Uite si dovada de final 🙂

Pofta buna!

Dar destul cu bunatatile grecesti, hai sa mergem virtual si-n alte zone cu intamplari romanesti.

Vacanta pe romaneste in Valencia

Am fost o singura data la Valencia, cu plecare direct din Craiova. Auzisem ca se suspenda zborul din toamna si am zis sa profitam cat inca mai functioneaza. Am nimerit in mini-vacanta chiar cand era la ei Pastele catolic.

N-am stiut asta cand am plecat, dar ne-am dat seama acolo. Nu mergeau toate mijloacele de transport, magazinele erau inchise si alte semne de bun venit.

Ca atare am mers mai mult pe jos, cu trolerele dupa noi. Cum eram cu foamea in glanda, pe drumul spre cazare ne-am tot uitat unde am putea manca. Am gasit destul de aproape o pizzerie al carei manager era un asiatic. Ne-am pus trolerele langa masa, am mancat, am baut si-o bere si ne-a mai trecut foamea.

Cam scumpa berea la pizzerie, noi am fi vrut sa ne luam si pentru acasa. Asa ca dupa ce am dus bagajele, am dat o tura prin zona, la vanatoare de magazine deschise. Majoritatea erau inchise, mai putin unul chinezesc.

Avea de toate, jucarii, mancare si bautura. Noi am intrebat de bere si vin. Ne-a aratat niste cutii de bere in vitrina, iar in lada frigorifica avea sticle mai mari. Am zis ca de-alea mari de 1 litru vrem si atunci ne-a intrebat daca suntem din Romania 🙂

Probabil mai avusese clienti romani care au preferat sticlele mari si a tras concluzia ca asa se bea la noi 🙂

Ne-am luat si vin si am strans legaturile prietenesti romano-chinezesti

icre maturate si vacanta pe romaneste in Valencia

In imagine se vede si-un castravete murat, luat de la un magazin romanesc, pe care l-am gasit in Valencia. Mai sunt si niste icre uscate in imagine, ca sa nu credeti ca am mancat doar romaneste 🙂

N-am venit doar cu obiceiurile romanesti dupa noi, am gustat si din bunatatile locale gen Paella, Orxata si altele. Chiar am invatat cum se bea corespunzator un shot inainte de Aqua de Valencia 🙂

Din Valencia plecam in Norvegia, dar tot romaneste 🙂

Cu masina, avionul si autocarul la Kristiansand in Norvegia

Am lipsit o singura data de la Gala SuperBlog, in 2018, cand a jucat echipa de handbal feminin SCM Craiova finala Cupei EHF. Cum sunt mare pasionat de handbal si nelipsit de la meciurile Craiovei, n-am lipsit nici la deplasarea din Norvegia. Echipa de handbal era in premiera intr-o finala europeana, iar eu am fost tot in premiera in Norvegia.

A fost frumos, cu cateva peripetii si cu multe necunoscute. Aflasem ca meciul din Kristiansand se va juca in weekendul 4/5/6 Mai, adica Vineri, Sambata sau Duminica, exact cand era Gala SuperBlog. De la Gala imi luasem deja gandul, dar nu puteam sa ne luam bilete de avion, nestiind data meciului.

La o prima cautare de bilete de avion, un zbor direct Bucuresti – Oslo era vreo 300 Euro dus-intors. Cam scump pentru buzunarele noastre, asa ca am cautat zboruri cu escala. Mult mai bine, am gasit chiar cu 93 Euro dus-intors. Insa pe masura ce se apropia perioada finalei se scumpeau biletele. Pana cand am aflat data meciului am reusit sa gasim bilete cu 165 Euro. Nu erau nici 93, dar nici 300 🙂

Le-am luat bucurosi, pe urma am vazut ca de fapt Torp (Oslo) nu era chiar Oslo, ci la vreo 110 Km. Iar noi ne rezervasem autocar din Oslo spre Kristiansand. Am amanat biletele de autocar pentru ora la care sa ajungem din aeroport cu alt autobuz in Oslo. Nu mai insist cu peripetiile calatoriei, am povestit patania la vremea respectiva.

Stiam ca in Norvegia sunt niste preturi de speriat, asa ca ne-am facut planul din timp. O parte dintre colegii de galerie au plecat in Norvegia cu masina.

Da, au plecat pe 1 Mai si au ajuns pe 4, dar cu escale prin Cehia si Germania. S-au plimbat, iar din Germania au luat bere si mancare, ca sa ne gospodarim in Norvegia.

Mini vacanta pe romaneste in Kristiansand

Am avut cazare la o cabana langa Kristiansand, mai ieftin ca in Romania. Adica pentru 2 nopti de cazare am platit echivalentul a 150 lei romanesti. Asta si pentru ca am fost 7 si s-a impartit pretul cabanei la mai multi. Oricum, cei 4 care au plecat cu masina au ajuns Vineri la pranz, iar noi 3 cu avionul am ajuns in Kristiansand la 2:00 noaptea. Ne-au cules cu masina, am orbecait prin noapte pana la cabana pe o carare de padure, am baut o bere si ne-am culcat. A fost prima seara dintr-o mini vacanta pe romaneste.

De mancat apucasem in Oslo, dar acolo peripetiile au fost de alta natura. Daca vrei sa te duci la toaleta in Oslo la Bus Terminal si n-ai card, nu poti sa platesti cash. Pur si simplu nu exista optiunea asta, fiind doar automate pentru card. Colegii de avion isi schimbasera bani in euro si coroane, eu aveam doar euro si cardul. Au zis mersi cand au vrut sa mearga la toaleta 🙂

In fine, dupa drumul obositor ne-am trezit a doua zi dimineata in miros de gratar. Avusesem mai intai Craiova – Bucuresti cu masina. Apoi Bucuresti – Hamburg cu avionul, Hamburg – Torp cu avionul, Torp – Oslo cu autobuzul. Si in fine Oslo – Kristiansand cu autocarul.

Dar pana la gratar m-a uimit peisajul superb din jurul cabanei. La venirea prin intuneric nu se vedea nimic in afara de padure, acum ne-am dat seama ca eram cazati intr-o zona care amintea de vestitele fiorduri norvegiene.

La cabana langa Kristiansand

Colegii pusesera gratarul pentru bunatatile pe care le cumparasera din Germania.

gratar in Norvegia, mini vacanta pe romaneste

Le-am mai facut si eu cate o ompleta Clompi si toata lumea a fost multumita de vacanta pe romaneste.

Clompi

Pe romaneste la Kristiansand, cu 200 de romani in tribune

In fine, ne-am plimbat un pic inainte de meci prin Kristiansand. Apoi la ora meciului vreo 200 de romani au fost mai galagiosi decat majoritatea norvegienilor care umplusera sala de 2000 de locuri.

Gol Craiova!

Eu am avut acreditare de presa, dar nu m-am suparat ca ne-au botezat orasul Craiovarest 🙂 Probabil obisnuiti cu Bucharest, au crezut ca asa este in restul Romaniei. Nu stiau ei de olteni si de forta perfectului simplu 🙂

Craiovarest la Kristiansand. Restul la Craiova

Insa am fost multumit ca am facut poze si din teren si din tribune, alaturi de galerie. N-am ratat la final o poza cu una dintre vikingele locale de la Vipers Kristiansand 🙂

cu Karoline Olsen in vacanta pe romaneste

Dupa meci, suparati ca arbitrii au tras pe final cu gazdele, am zis sa ne luam niste bere din supermarket, sa mai uitam de necaz. In baruri nu te apropiai, ca era 8 Euro o bere. Dar la supermarket nu se mai vindea alcool dupa ora 18:00, iar meciul nostru se terminase la 19:30 🙂

In timp ce colegii plecasera cu masina dupa bere la supermarket, a venit la noi un roman care statea chiar in Kristiansand. A auzit ca joaca o echipa romaneasca cu echipa lor locala si a venit la meci cu toata familia. A stat in partea noastra de galerie iar la final a mai ramas sa vorbim.

Cand au plecat colegii dupa bere el stia ca nu se mai poate cumpara la ora aia si ne-a zis ca are acasa cateva. Doar sa-si duca familia si copiii si apoi vine sa ne aduca, daca-i dam adresa de langa Kristiansand.

Cand au venit colegii cu buza umflata ca n-au luat bere, le-am zis ca ne aduce cineva la cabana, un roman de-al nostru. Astia suparati, s-au gandit ca o vrea sa faca specula cu noi, de ce n-am intrebat cat costa berea. Eu vorbisem cu el, asa ca le-am zis ca nu cred ca vrea bani pe bere, ci pur si simplu s-a simtit bine ca a vorbit cu noi. Astia cam contrariati, au zis ca sa ne asteptam la preturi de Norvegia 🙂

Supriza moldoveneasca in Norvegia

Ma rog, a venit omul cu berea, iar colegii l-au intrebat repede cat costa. Asta s-a suparat si a zis ca daca il luam asa el pleaca inapoi acasa 🙂

L-am invitat la masa, ca iar facusem gratar la cabana, iar omul ne-a povestit ca nu bea deloc alcool. Dar avea acasa bere pentru ocaziile cand veneau prietenii pe la el. Acum isi luase niste suc si asta a baut toata seara, inclusiv la gratar.

Am povestit cate-n luna si-n stele, iar la final l-am intrebat de unde a venit din Romania.

Puteti sa va inchipuiti ca era din Vaslui? Si ca nu bea deloc? Asta ca sa mai demontam niste prejudecati chiar in Norvegia, intr-o vacanta pe romaneste.

Si daca tot am ajuns la moldoveni descoperiti peste hotare, n-as putea sa nu va povestesc despre vizita la Roma 🙂

Vacanta pe romaneste la Roma

In mini vacanta de la Roma cineva din grup ne-a zis ca-i recomandase un prieten sa mancam la Antica Taverna. Dar sa nu-l injuram daca o fi scump, pentru ca prietenul lui era ceva director de multinationala. Noi am zis ca daca o fi scump gasim altceva prin zona, asa ca ne-am pus in cap sa ajungem si la Antica Taverna.

Am nimerit in zona in perioada pranzului, cand era plin peste tot. Am dibuit noi locatia, erau mesele ocupate afara si am zis sa intreb daca mai au locuri. Ne-au intrebat cati suntem, am zis ca 8, iar raspunsul a fost ca au loc.

Preturile erau bune, insa eram curios unde ne aseaza. In interior era full, iar afara erau toate mesele pline, mai putin de o masa care era libera. Spre aia se indrepta italianul, dar nu stiam ca dupa masa respectiva avea un separeu lung in interior.

Ne-a intrebat de unde suntem, i-am zis de Romania si a plecat dupa meniuri.

In timp ce noi ne minunam ce bine am nimerit, liniste, umbra si doar noi, ne trezim ca ne intreaba cineva ce vrem sa mancam. Pe romaneste 🙂

Era Viorica, nu din Clejani, ci din Focsani, cu parinti in Piatra Neamt 🙂 Era sotia lui Paolo, patronul tavernei.

Viorica din Focsani

Nu va mai spun ce bunatati am mancat si ce-am baut, le gasiti in articol.

Ideea este ca din toata Roma am nimerit intr-o locatie superba, in care am fost intampinati romaneste 🙂

Am recomandat apoi Antica Taverna tuturor prietenilor care au fost la Roma si mi-au multumit pentru recomandare.

Hai noroc in vacanta pe romaneste

In loc de concluzii dupa vacanta pe romaneste

Calatoriile te schimba si te dezvolta, daca esti pregatit sa observi si sa primesti diferentele si situatiile. Iti schimba orizontul, impresiile si chiar prejudecatile cu care vii din tara. Pleci in vacanta pe romaneste, dar te intorci imbogatit de experientele pe care le-ai trait. Si de oamenii cu care te-ai intalnit.

Intr-un fel este la fel ca la vin 🙂 Adica dupa o calatorie/vin, esti alt om. Iar acel om are tot dreptul sa bea si el un pahar de vin. Sau sa faca o calatorie care-l tranforma intr-un alt om. Si tot asa 🙂

Spor calator!”

5 gânduri despre „Vacanta pe romaneste si intamplari din 4 zari”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s